luni, 6 martie 2017

O zi perfectă de Luni, alături de un Cuplu perfect :)

    Stelele plecaseră demult la culcare, luna se retrase și ea într-un colț de cer neștiind parcă ce să facă, să mai rămână sau să plece... Între timp își făcu apariția craiul soare, parcă mai strălucitor ca niciodată, mai vesel și mai frumos.
    Era începutul unei noi zile, începutul unei noi săptămâni... Wooow, o nouă zi de luni? Dar lunea nici iarba nu crește, nici gâzele nu mai ies din culcuș...
Oh! Ce greu e! Mă târăsc alene prin casă, ajung cu chiu cu vai la baie, apoi mă îmbrac că doar trebuie să ajung rapid la birou. O echipă întreagă mă așteaptă să le spun ce au de făcut, ce planuri am pentru săptămâna în curs...
Dar aici situatia este si mai de groaza, toată lumea asteaptă cu fețe prelungi, ochii bulbucați de parca atunci le-ar fi căzut cerul în cap și nu era nimeni să le ia de pe umeri povara.
 Nu!!! E prea mult acest coșmar trebuie să înceteze și va înceta chiar acum!
 Îmi chem secretara și convoc ședința de urgență.
-          Ne întâlnim La Fântîna, îi zic peste umăr. 
-          Vreau să știu ce se întâmplă, vineri când am plecat acasă totul părea în regulă, toți erați zâmbăreți și fericiți. Azi arătați toți de parcă v-ar fi murit toți cei dragi și ați rămas singuri pe lume.
-          A... nu, totul este în regulă! (sării repede angajatul ”model”).
-          Suntem bine, mai adaugă o altă angajată, grijulie să nu mă enerveze. J
După o pauză apăsătoare de câteva minute, se auzi o voce pițigăiată:
-          Suntem ok, doar că nu ne-am băut cafeaua... și se opri brusc ca și un copilaș după ce face o trăznaie și își așteaptă pedeapsa.
-          Poftim? Asta e singura voastră problemă?
Am vrut să mai adaug ceva, dar nu reușeam să mă dezmeticesc. Nu își băuseră încă cafeaua... auzi, ce chestie.
-          Nu prea reușesc să înțeleg ce legătură are. Eu am băut cafeaua de dimineață și nu văd cum ar putea să mă înveselească sau să mă indispună cafeaua...
-          Dacă nu vă supărați... și noi am băut cafeaua, dar acasă. Și... și probabil că dumneavoastră nu ați testat încă gustul divin al acestei cafele. (Spuse, din nou, aceeași voce pițigăiată, care deja începuse să mă enerveze.
Cum adică nu am testat, dar ce cafeaua mea nu e bună? Ei uite asta-mi mai lipsea să mă tragă angajații la răspundere și pentru ce fel de cafea beau.
Am încheiat scurt sedința și le-am spus să se întoarcă la ale lor. Am plecat și eu spre birou hotărătă să testez cafeaua minune de la birou. Dar nu așa de față cu ei, că doar nu o să le dau satisfacție.
Mă strecor tiptil până în sala de ședințe, mă asgur că nu e nimeni în preajmă și mă servesc cu o cafea.
-          Nu vă supărati, dar să stiți că merge mai bine cu apă!  
foto: lafantana.ro 
Ei na, acum chiar mă enervasem. Apă și cafea, de parcă cafeaua nu conținea deja apă.
-          Dacă nu ai observat eu am deja cafea la birou, am venit să gust cafeaua voastră din curiozitate, asa că mai lasa-mă cu combinațiile. Și apoi cafeaua oricum conține apă.
-          Da, dar știți... apa previne deshidratarea produsă de cofeină., de fapt eu am crezut că de aceea ați pus apa și cafeaua la un loc. 
foto: lafantana.ro 
Deja obosită de atâta sporovăială, și ca să nu mă mai streseze (grijulia mea angajată), mă așez comod în scaun și încep să sorb din cafeaua Perfectă.
O avalanșă de arome îmi încăntară papilele gustative, parcă totul se înviora în jurul meu și tot griul se transforma în cele mai frumoase culori.
Să văd, care e treaba cu o gură de cafea, o gură de apă...
-Oooo, Da! E combinația perfectă!
Ies pe hol și strig în gura mare: ȘEDINȚĂĂĂĂĂĂ!!!
După ce apare toată lumea, cu ochii cât cepele, le spun lejer:
-          E, doar o pauză pentru cafea! J A și... să fiu în locul vostru aș asculta sfatul lui Lilișor:
-           ”o gură de apă, o gură de cafea!
așa îmi înseninez eu ziua!”


De acum zilele de luni nu mai sunt deloc sumbre, chiar am început să ținem mici ședințe La fântână și nu aruncăm bănuți ca să ne punem dorințe ci pentru a ne bucura împreună de cel mai frumos și plăcut ”cuplu”.





Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

          

luni, 27 februarie 2017

Dor de Primavara...


Între doua scâncete de copii, un job, încă un job part time si alte ”mici” solicitări, iată-mă din nou la linia de start.

E drept, am cam dat cu banul: să mă înscriu, să nu mă înscriu... Talent?  e evident că nu-i prea copt, nu sunt vre-un specimen aparte, dar știu că-mi place competiția, îmi plac poveștile, îmi place să intălnesc oameni noi, să citesc ce mai scriu alții, să învăț de la cei mai buni și de ce nu într-o bună zi să ajung acolo unde îmi doresc să fiu.

E Primavară, e tot mai frumos afară
Si la Spring SuperBlog, mă înscriu iară ;)



 

Așadar să înceapă distracția...




luni, 2 ianuarie 2017

De An Nou!!!


:) Mă tot gândeam cum ar trebui să îmi încep urările de An Nou, cu ce să încep, cum să formulez... apoi mi-am dat seama ca e ușor :). 
   Pentru că de Anul Nou, vă doresc ceea ce îmi doresc și mie, vă doresc să fiți sănătoși și să vă puteți bucura de fiecare nouă zi (chiar dacă nu toate vor fi super frumoase, toate vor fi: ” cea mai frumoasa zi” pentru că nu se știe dacă urmatoarea va mai fi), vă doresc să învățați să îi apreciați pe cei de lângă voi, pentru că viața asta nu e doar ciudată e și foarte scurtă, vă doresc o țară prosperă cu un guvern real (nu doar SF), vă doresc să reușiți în tot ce v-ați propus (atât timp cât dorințele vă sunt bune :). ) 
 ... Vă doresc un An de basm, că de coșmar am tot avut. :)