O sâmbătă altfel!

    Yupiii!!!

    Mâine e sâmbătă, în sfârșit mă voi odihni și eu mai mult. 

Nu am nici cea mai mică intenție să mă mișc din sertarul meu, cel puțin până la amiaz. Îmi voi petrece dimineața lenevind, depănând amintiri, într-uncuvânt mă voi relaxa, iar după amiaz îl iau pe iubi Heri și mergem puțin la plajă.  

* foto: facebook

Ei acum că mi-am făcut planul de week-end, vă spun: Noapte Bună!

................................................................

- Ce noapte liniștită am avut... mmm, da să mai lenevim puțin, e așa plăcut aici.

Dar stai așa, ce se aude? Mi se pare mie sau se aud pași? O nu, nu, nu! Azi e Sâmbătă!!! Hello, mă auzi? E sâmbătă, vreau să mă relaxez. Of! oamenii ăștia, au urechile alea degeaba, nu aud nimic, nu ascultă nimic. 

- Și chiar nu înțeleg, ce poți face cu o datieră

* foto: COLOP

într-o zi de sâmbătă? 

Oricum nu mai contează, sa dus relaxarea mea. :( 

Aha, auzi la ea zice că își pregătește documentele pentru luni. Păi și nu putea să aștepte pâna luni? Chiar trebuia să îmi strice mie week-end-ul? 

Eh! în sfârșit a terminat, era și cazul, cred că a ștampilat un copac întreg. Oricum nu aude sau nu vrea să mă audă, dar i-am mai spus să își facă o ștampilă portabilă. Un Pocket Stamp ar scoate-o lejer din toate belelele. Asta este, nu are decât să facă drumuri inutile la birou, numai că îmi dă și mie planurile peste cap și asta nu îmi place deloc. 

Dar cred că am găsit soluția salvatoare, voi discuta cu cei de la COLOP România să ii facem o surpriză, poate așa va mai stresa și pe altcineva, nu doar pe mine. Hi, Hi, ce minte diabolică am.  

Bine că nu mi-a distrus chiar toată ziua, începusem deja să mă enervez și tare m-aș mai fi blocat vreo cinci minute, așa doar ca să o disper. 

 Că venii vorba de disperare, acum oare ce pași se mai aud? O nu! e fiisu ăla mic. Acum chiar o să disper eu. Data trecută mi-a terminat tușul la câte ștampile și-a pus pe mâini. Și e nesuferit, nu se poartă deloc frumos cu mine, mă ia își pune o căruță de ștampile pe el și apoi mă trîntește pe birou. Nu îmi place deloc de el. 

 În sfârșit se laudă că pleacă. Nu cred însă nimic până nu văd cu ochii mei. :)

 Ehee! A plecat, iubi hai și noi la plajă! 

* foto: facebook 

- Hei, iubi! ce spui daca maine luăm și copii la plajă?

Ei, dragi prieteni aceasta a fost o zi de sămbătă din viața unei ștampiluțe, dacă sunteți cuminței data viitoare poate vă povestesc cum arată o zi normală de muncă. 

                                              Nu-i așa că e arătos iubi meu? :)

                                                          * video: youtube

                                                                                                  Articol scris pentru SuperBlog 2016!

   

Un cuvânt care poate face diferența

Am auzit de multe ori vorbindu-se despre importanța cuvintelor și despre impactul

pe care acestea îl pot avea în viața cuiva. Nu am știut însă cât de real poate fi acest lucru până de curând. 

Aparent era o după-amiază liniștită, în care venisem mai devreme acasă și mă gândeam să mă odihnesc puțin, nu am apucat însă să mă așez bine că sună telefonul. 

- Cât de bine ști Engleza? (au fost primele cuvinte ce le-am auzit.)

- Și eu te salut, dar ce s-a întâmplat? (era cea mai bună prietenă a mea), cu o voce disperată îmi răspunse:

- Ști analizele ce le-am făcut acum 6 luni în țară și mi-a fost recomandat să le repet și în Anglia? Ei bine mi-au venit rezultatele. Cum eu nu știu o boabă engleză am rugat o colegă să îmi traducă. Din ce mi-a citit acolo cred că nu e bine deloc, zicea ceva că mai am un an. Nu știu ce să fac unde să ma duc, nu știu nici cum am ajuns acasă. Nu știu nici cui să spun și cui să nu spun. Cred că înebunesc!

- Încearcă să te liniștești, încă nu ști nimic cu certitudine și apoi colega ta nu e medic din câte știu, limbajul medical e diferit, sunt o mulțime de termeni de specialitate care pot fi ușor confundați, poate o greșeală.   

Hai vino la mine și mai discutăm, vedem ce e de făcut și hotarâm împreună unde să mergem să vedem cum stau lucrurile. 

TRADUCERI MEDICALE

    A venit după o oră, o oră jumătate, parcă îmbătrânise instantaneu cu vreo zece ani. M-am blocat, nu știam ce să-i spun să o liniștesc. Mi-a aruncat rezultatele în brațe și vorbea întruna, nonsens despre ce trebuie să fac după moartea ei, cum trebuiau să se aranjeze lucrurile, ce și unde să fie dat...

 Am oprit-o brusc și am întrebat-o dacă e normală. I-am spus că engleza mea învățată în făța TV-ului nu îi va fi de nici un ajutor, termenii medicali sunt mai greoi și dacă nu ști engleză așa cum trebuie nu are rost să te hazardezi să faci vreo gafă. Mi-a mulțumit pentru încurajare și am continuat apoi să discutăm chiar dacă părea departe, rătacită. 

I-am spus ca în România există agenții specializate care se ocupă cu astfel de traduceri și pentru că auzise-m de curând de Agenția de traduceri Swiss Solutions, i-am recomandat și i-am spus că o pot însoții dacă dorește. 

* sursa foto: swiss solutions.ro  

Dat fiind faptul că avea un job foarte solicitant cu un program haotic, a rămas că încearcă să își ia o zi liberă și mergem. Dar nu și-a luat nici o zi liberă, s-a cufundat mai mult în muncă, a început să se izoleze și se gândea doar ca mai are puțin de trăit. Acum trebuie să recunosc, nu aș vrea pentru nimic în lume să trec prin astfel de momente de coșmar. 

Până la urmă m-am încăpățânat și am luat-o mai mult pe sus. I-am spus:

- Din câte știu sunt în top furnizori traduceri medicale, se prea poate să ți confirme ceea ce tu crezi că știi, dar dacă colega ta a făcut o greșeală și eu așa cred, ce sensare să mai aștepți? Așa că adună-te și haide să mergem.

 Și am fost :)... Și din fericire totul a fost ok. Avusesem dreptate.

De fapt totul ere bine doar trebuia ca DUPĂ UN AN să refacă analizele. 

O mică - mare greșeală de citire care aproape a distrus o viață. Și pentru ce, pentru simplu fapt că atunci cănd nu știm ceva apelăm la amatori în loc să căutăm specialiștii în domeniu.

Nu îmi amintesc să îmi mai fi văzut prietena vreodată în viață așa fericită, cred că dacă ar fi putut sfida legea graviției ar fi zburat, dar nu era necesar, oricum simpla interacțiune cu Planeta Swiss Solutions i-a redat întreaga viața înapoi!

În încheiere vă las un mic portal deschis pentru a vă putea teleporta mai ușor:

* sursa video: youtube

* Articol scris pentru SuperBlog 2016!

Secretul Frumuseții

” Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să-l cucerești.”

Prof. Dr. Ana Aslan

Bună dimineața,

   Haide ia-ți cafeaua și hai la o poveste.
O poveste de demult cu femei frumoase care în fiecare miercuri seara se întâlneau la un ceai să povestească, să dezbată diverse teme și să se simtă bine împreună. Aveau obiceiul de a spune fiecare câte o povestioară pentru ca mai apoi să dezbată împreună, să se pună alteori în rolul personajului preferat. 

  Ce seri, ce beție, de cuvinte câtă voie bună, ce delicioase erau acele fursecuri și ce aromă deosebită avea ceaiul ... parcă, dacă le-ar fi fost permis ar fi făcut timpul să treacă mai repede, să se poată întâlni din nou.  

Așa îmi petreceam serile de miercuri, ascultam povești care mai de care, unele romantice, altele comice, unele chiar dramatice, dar fiecare avea o farâmă de adevăr și din fiecare putea-i învăța câte ceva bun. Acum venise rândul meu să spun o poveste. În mod normal acest lucru mi s-ar fi părut cât se poate de firesc, chiar îmi place să spun povești, acum însă era cu totul altceva, atâtea povești frumoase se spusese-ră înainte încât la orice m-aș fi gândit îmi părea aiurea, nesemnificativ.  

POVESTEA MEA!

 Povestea mea, incepu-i timid, nu se ridică de fel la înalțimea poveștilor voastre, cu toate acestea însă am hotarât să v-o spun, pentru că îmi pare că are multe învățături bune. 

Povestea se cheamă ”Rățușca cea urâtă!”, (se auzii un ușor freamăt în încăpere) apoi continuai; stați liniștite nu e acea poveste pe care o cunoaștem cu toții din copilărie. De fapt aceasta este o poveste cât se poate de reală. E povestea mea!

 Cu mult timp în urmă am hotărât că așa nu se mai poate, peste tot pe unde mergeam aveam impresia ca oamenii iși întorc capul după mine privindu-mă cu dezgust. Mda, nu eram o frumusețe, după cum se poate observa, nici acum nu sunt. 

 Au fost momente de în care am vrut să renunț la tot, viața mea socială era aproape inexistentă, mă izolam din ce în ce mai mult. Așa mi-am petrecut mare parte din liceu, în timp ce ale mele colege se afișau cu ”super” prietenii lor, eu mă retrageam în singurătatea mea și din când în când mai priveam în oglindă la ”urâțenia pământului”. Una peste alta îmi mai cădea și părul, un doctor mi-a spus că e posibil să fie de la stres, nu am mai cerut și-o a doua părere nu avea sens. 

 Acum ca să ințelegeți mai bine, de ce eram așa urâtă; îmi apăruseră (parcă peste noapte) o mulțime de puncte de grăsime pe față, și pentru că toată viața am fost o ”deșteaptă” am hotarât să le ”execut silit”, m-am înarmat așadar cu un ac de seringă steril, am stat puțin în abur cu mușețel și hai la treabă... În ziua următoare am încercat să întâlnesc căt mai puține persoane, făra succes însă. Și bineînțeles că toată lumea mă întreba dacă am pojar. 

 Mă vedeam deja cu pistruii mei (pe viață), care între timp au devenit pete maronii, și care au hotarât să rămână acolo împreună cu celelalte puncte de grăsime ce tot continuau să apară. Am hotărât apoi să merg la cosmetician, la dermato, dar nimic nu a avut efect. 

 Am încercat să le maschez cu fond de ten, pudre și tot alaiul de farduri, dar asta nu mă mulțumea, dimpotrivă. 

  Așa că am decis, am hotărât să devin doctor în frumusețe ! 

  Ei stați nu vă panicați, nu am degând să mutilez pe nimeni, nu voi face operații estetice, nici nu mă voi mai apuca de scos puncte de grăsime. O să folosesc o cremă antiacneica Gerovital H3 Derma+, pentru a trata mai întăi aceea conglomerare de sebuum, total inestetică. 

Și ca să înțelegeți mai bine mă ofer să vă spun secretul frumuseții. Pentru început mă voi ocupa de pacientele care au probleme cu căderea părului și vă voi recomanda un tratament anticădere. Apoi vom contiuna în alte seri când îmi va veni rândul la poveste cu alte aspecte, alte tratamente! :) 

 Pentru moment sper că v-am cucerit cu Farmec-ul meu și că v-am stârnit suficient interesul astfel încât să vă doriți să fiți și voi doctori în frumusețe.

 În încheiere vă pot spune că Rățușca cea urâtă nu a devenit frumoasă peste noapte, dar se tratează, știe de acum că frumusețea adevărată vine din interior, dar că te face să te simți mult mai bine faptul că la 40 de ani arăți ca la 20! 

Știu și că pe tema frumuseții s-a filozofat se filozofează și se va mai filozofa mult dar cel mai important este ca tu să te simți în pielea ta, să te simți tu frumoasă. 

Fiecare femeie are: FAREMEC-ul ei!

* sursa foto: 

 * sursa video: youtube

* Articol scris pentru SuperBlog 2016!