... ehe, am auzit eu cum ca la unii nebunia tine o zi, o noapte, ca e de moment... la mine se pare ca nebunia se cronicizeaza si e pe sezoane :)) Tot asa se mai spune ca pe urs e greu sa-l duci la miere, dar odata ce se invata mai tot cere :) si apoi pe batrani e greu sa-i duci la dans, dar de s-au pornit nu-i mai vezi opriti. Uite asa cum va povestesc se face ca in urma cu cateva lunisoare ajunge la ochisorii mei (nu tocmai mici), un anunt ca incepe concursul de blogging Spring SuperBlog 2016, si m-am inscris, si am ajuns in finala... si nu am castigat nici un premiu (doar cel de consolare, dar pentru mine a insemnat enorm). Si uite asa va anunt ca ma inscriu si acum, se prea poate sa nu castig premii, sa nu fiu in top 10, dar stiu ca ma ajuta, ma ajuta sa ma dezvolt, imi da sansa sa intalnesc oameni deosebiti si sa citesc povesti deosebite, asadar in acest concurs nu pierde nimeni, doar castiga! Va pup, si sa auzim numai de bine!!! ;) Symo
... a venit in sfarsit, mi-a fost dor de ea... Da e anotimpul meu preferat, am mai spus-o si probabil voi repeta mereu: ador Toamna! Tot amalgamul de culori, ador asfintitul la tara printre copacii ingalbeniti :) de parca au trecut veacuri peste frunzele lor, iarba incarcata de roua dimineata, trandafirii din curtea mamei care se incapataneaza sa infloreasc pana in ultimul moment... Sunt trairi atat de intense ca nu pot fi exprimate in cuvinte.
* sursa foto: facebook
Pentru multi toamna inseamna doar sfarsit, sfarsitul verii, sfarsitul vietii, tristete, umezeala, frig - Bacovia -; pentru mine insa toamna a insemnat si va insemna mereu speranta! Pe langa acele sentimente intense ce le ofera superbul tablou oferit de natura, stiu ca dupa iarna rece va veni primavara, care va readuce totul la viata.
Mi-e Toamna 🎈
Si iata-te, ai venit... De acum totul paleste in cale-ti, Copacii isi pleaca frunzele la pamant lasandu-le prada putrezirii! Florile pleaca si ele grabite spre un alt taram; Si pasarile, acele zane ce-mi desfata auzul cu trilurile lor vor pleca, Iar eu... eu voi ramane ca de obicei in urma-le contempland minunea de culori, infingandu-mi adanc radacinile 'n viata si asteptand... Asteptand sa pleci tu anotimpul meu preferat, si apoi cu greu sa suport tipetele nemiloasei ierni... Ce va sa'nghete si ultima suflare, lasand turturi in sufletele goale... Imi vei lipsii, la fel ca'n fiecare an iti voi plange'n crengile palide, de ramas bun, voi suferii cu fiecare floare ce moare si voi astepta cu nerabdare sa-ti intalnesc sora mai mare ce v-a aduce din nou la viata natura mea incantatoare... E toamna si pas cu pas natura se indreapta spre hibernare, dar vine primavara viitoare! ;)
