joi, 16 martie 2017

The perfect coffe...

   De când mă știu ai mei părinți, bunici și cel mai probabil și străbunicii au fost mereu angajați, mereu au lucrat pentru cineva.
-          ”Cel mai imoprtant e să ai un loc de muncă stabil, atunci banii îți vin în fiecare lună și tu ești relaxat și liniștit.
Așa îmi spunea mai mereu a mea mamă, care la rândul ei a fost sfătuită la fel. Doamne ferește să îți treacă prin cap să renunți la job și să te apuci de ceva pe cont propriu.
Am fost cumințică câțiva anișori, însă o idee mă bâzâia mereu și nu mă lăsa deloc în pace. Îmi doream ceva anume. Nu știu dacă i-aș putea spune moft sau o pasiune mistuitoare.

         Ideea este că ador cafeaua, îmi place atât de mult încât în mintea mea se contura tot mai mult ideea de a deschide o cafenea. Nu aveam nici o idee cum as putea face acest lucru, dar știam că îmi doream cafeaua perfectă. Așa s-a născut cel mai tare joc virtual pe care numai mintea mea putea să-l conceapă. Din angajatul model, am devenit un zombii rebel. Aveam datele problemei: știam foarte bine ca vreau cafeaua cu aroma perfectă, dar nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce presupune un bussines, cu ce se mănâncă marketing-ul, ce presupune alegerea spațiului, design-ul, angajații... am căutat precum o nebună detalii, am citit pănă la epuizare cum să-ți construiești o afacere proprie, cum să o faci prosperă, avantajele unui brand cunoscut... și pe când am considerat că am temele făcute am constatat că investiția era mult prea mare și șansele de reușită mult prea mici.
         După luni întregi de căutări, nopți nedormite, stresul ajunsese la cote maxime și jucătorul din mintea mea începea să bată în retragere. Dar într-o seară cănd nu puteam să dorm mi-am spus: - nu îmi permit să pierd, nu pot renunța! Și am început să caut diverse informații pe  Google, se pare că acesta mi-a devenit prieten de nădejde pentru că nu m-a lăsat să cutreier prea mult și mi-a scos în cale francize.ro.
Ei, da! Pe bune? Și până acum unde ai fost? Nu îmi venea să cred cât de ușor îmi puteam transforma visul în realitate. Nu știam eu prea multe despre francize, dar aveam de unde să aleg pentru că există mai multe cafenele în sistem franciză. Însă numai una mi-a captat atenția în totalitate și a reușit să mă prindă în mreje.
* foto: francize.ro
    I-am contactat pentru a cere diverse detalii și acum surpriza a fost și mai mare, nu mi-a venit să cred cu cât rafinament și cu câtă eleganță mi-au fost explicate detaliile tehnico-economice, analize de rentabilitate, toate detaliile de care eu o începătoare aveam nevoie. Așa că m-au convins că merita să încerc.
The Coffe Shop, un concept 100% românesc, care face parte din grupul Partener Coffe Shop – București. Faptul că au propria prăjitorie, că imi oferă pe lângă alte arome 12 arome ”single origin”, că atunci când deschid punga de cafea sunt învâluitâ de cea mai superbă aromă de cafea proaspăt prăjită pot spune că m-au cucerit din prima.
Datorită lor totul a devenit atât de simplu de parcă nu ma pot opri din joc și vreau mereu să trec la nivelul următor. Este de admirat faptul că lunar se deplaseaza la francizant pentru a oferii suport în creșterea performanței locației.
* foto: francize.ro
   E adevărat, aș fi putut opta pentru varianta de start-up, propriul meu bussines, propriul meu brand, dar la final după o analiză amănunțită când am tras linie, am constatat că visul meu nu prea avea șanse de reușită. Poți avea idei de afaceri strălucite, dar trebuie să ai și un buget pe măsură, e foarte greu să reușești în piață dacă ești no name și este cu totul altceva când apari cu un brand cunoscut.
Când privesc în urmă la toată lupta, la toate acele căutări fără rezultat, pot spune cu certitudine că aș face aceeași alegere. Și faptul că uneori am clienți care intră morocănoși, fără nici un chef de nimic, iar la plecare sunt veseli și senini, îmi certifică că am făcut cea mai potrivită alegere.
         Da! Acum jocul meu virtual se încheie, pentru că jucătorul meu este un winner și s-a transpus în realitate. Cafeneaua mea The Coffe Shop împarte fericire tuturor clienților mei și dacă ei sunt fericiți și mulțumiți și eu sunt.

                          Să reinventăm cafeaua!!! 


* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!

marți, 14 martie 2017

Let' s speak English 😊

Soarele se înălțase demult pe cer. Ziua părea perfectă, și nici un nor nu se vedea la orizont. Așteptam cu nerăbdare primul grup de turiști care trebuia să apară din minut în minut. Mi s-a spus că vin din State, că sunt oameni ok și nu trebuia să îmi fac nici un fel de griji.
Iată că au și ajuns. La prima vedere se pare că sunt ok, drăguți și foarte prietenoși. Așadar chiar nu aveam de ce să îmi fac griji.

-          Hi, my name is... 
Wooow, nu știam ce și de unde m-a lovit. Întrebasem dacă au tranzlator și mi s-a confirmat că au. Și acum... nu îmi puteam reveni. Totul era confuz în mintea mea și cel mai probabil pe chipul meu se putea citii uimirea în orice limbă. Așa că liderul lor își continuă discursul explicându-mi că au rămas fără tranzlator, că speră să fie totul în regulă și să ne putem înțelege.
Am ascultat cumințică, apoi am inceput să-i explic că și eu sper să ne înțelegem și că singura problemă ar fi că eu am cam învățat engleză de la TV și desigur știu Engleză la fel ca și Tarzan cand a început să vorbească pentru prima dată.
Au râs cu poftă apoi le-am explicat că pe lângă TV mai urmasem ceva cursuri de engleză , dar desigur nu erau suficiente și că după părerea mea ar fi fost foarte utile niște cursuri de engleză online.
* foto: English for all
Am petrecut împreună un week-end superb, în care ei au vorbit și eu mai mult am ascultat pentru că de înțeles îi înțelegeam perfect. Nu puține au fost momentele în care m-am simțit precum un surdo-mut. Mai făceam și haza de necaz și la un moment dat i-am spus unei prietene că după ce vor pleca turiști mei și mie îmi vor cădea mâinile de la atâta vorbit. 😊
Ei bine mâinile nu mi-au căzut, însă am hotărât că e timpul să învăț engleză ”de-adevăratelea”. Și cum timpul nu îmi permite să iau meditații la engleză o să optez pentru varianta online.
         Așa am descoperit că pot învăța engleza fara profesor, în ritmul meu și în funcție de cum îmi permite timpul meu foarte aglomerat. Oricum ar fi, data viitoare nu mai vreau să vorbesc engleza prin semne ca și un surdo-mut, chiar dacă pentru unii din interlocutorii mei pare hazliu. Prefer la șfărșitul unei conversații să mă ”doară” mâinile și nu gura. 😊 


* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017! 

duminică, 12 martie 2017

Un Farmec aparte ;)

  - Ciao Bella... se auzii vesel salutul mătușii mele.
Nu-mi venea să cred că apăruse atât de repede, sigur telepatia funcționa, cel puțin în cazul ei. Era plecată de ceva vreme din țară și mă așteptam să vină doar de sărbători.
-        Hello, Kitty... mă grăbii să-i răspund.
-          Dar cum de ai venit atât de repede, mai este ceva până la sărbători.
Îmi povestii apoi pe îndelete că se plictisise de străinătate și că pur și simplu simțise nevoia să evadeze.
  Stăteam și o priveam (prea insistent, cred) și nu îmi venea să cred. După câtiva anișori, în care nu ne mai văzusem, ea a rămas neschimbată. Același ten fin, nici un rid, parcă dimpotrivă în timp ce noi îmbătrâneam ea se încăpățâna să rămână tânără și la fel de frumoasă, mereu a avut un farmec aparte.
Trebuie să recunosc că a fost mereu o doamnă frumușică, elegantă și cochetă.
-          Cum faci? Ce secret ai? O întrebai direct fără ocolișuri. Cum se face că în timp ce noi îmbătrânim tu rămâi mereu tânără și la fel de frumoasă?
-          Ei, mulțumesc, dar să ști că și eu îmbătrânesc. Îmi place să cred că fac tot posibilul pentru a încetinii procesul, dar cam atât. 😊
* foto: farmec
Ne-am așezat apoi și am început să povestim, sperând să îi aflu cumva secretul. Am depănat amintiri, am discutat vrute și nevrute, și pe final mi-am făcut curaj și am rugato să îmi împărtășească secretul ei.
-          Secretul meu... nu e defapt nici un secret. Doar că am învățat să folosesc timpul în favoarea mea, chiar dacă el vrea mereu să fugă. Am descoperit o marcă de încredere, care s-a dovetit a-mi fi cel mai bun prieten.  
Îmi încep dimineața cu o demachiere înviorătoare și îmi închei ziua cu o demachiere relaxantăți recomand să încerci Demachiantul 2 în 1 cu Argan, de la Farmec).
Apoi folosesc o cremă ușoară, de întreținere care este și antirid, desigur crema este tot de la Farmec, Cremă antirid cu Argan.  Acum dacă te întrebi de ce vreau totul cu ulei de Argan, trebuie să îți spun că m-a împresionat încă de la prima ”întâlnire , nu degeaba îi spune Lichidul de aur și pe lângă faptul că redă elasticitatea pielii, are efecte pozitive în întreținerea acesteia, și după cum îți poți da seama o menține tânără pentru mai mult timp.
* foto: farmec
Pentru că am început să mă simt din ce în ce mai bine și pentru că am început să am încredere în aceste produse am hotărât să-mi fac și soțul fericit. Acum cred că știi că bărbații sunt mai predispuși la căderea părului, așa că i-am luat un șampon din Gama Gerovital H3 Men. Și ghici ce ... acum are aproape toate produsele din această gamă.
Am ascultato cu atenție și am hotarăt să verific dacă avea dreptate, așa că am început cu
eficientizarea timpului  și de la marca deja prietenoasă am ales crema epilatoare rapidă, și da chiar sunt 3 minute magice. 😊 Și pentru că am prins curaj am încercat și șamponul sebum control Gerovital, care este un șampon tratament și care m-a impresionat foarte mult.
           Și avea mătușica mea dreptate, când te simți frumoasă vezi lucrurile altfel, ai mai multă încredere în tine.
          Acum le povestesc și prietenelor despre importanța ingrijirii corespunzătoare, despre faptul că frumusețea trebuie întreținută și că atunci când alegi e bine să alegi o marcă de încredere.
* foto: farmec




* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!