vineri, 25 noiembrie 2016

Un final, dar nu un sfarsit!


  Pe 07.09.2016 îmi anunțam extaziată participarea la concursul de blogging Super Blog. A urmat apoi o călatorie frumoasă, cu entuziasm, emoții, uneori poate dezamăgiri pentru că deși știam că articolul meu nu fusese depunctat pentru felul slăbuț în care fusese scris și nici greșelile gramaticale nu erau problema majoră, ci cu totul alte motive.
  Una peste alta, a fost o călătorie frumoasă pe care aș fi vrut să o duc la bun sfârșit. Viața însă ne oferă adeseori surprize și din păcate acestea nu sunt întotdeauna plăcute.
  Ideea este că în urma unui deces în familie am fost nevoită sa renunț pentru o vreme la tot ce înseamnă blogging, totodata și la concursul Super Blog.
 Sper că voi putea participa din nou în primăvară.

În final ce pot să spun, decât: Succes celor rămăși în competiție! Cei mai buni să câștige!

luni, 14 noiembrie 2016

Întâlnirea de la miezul nopții!


  Afară e un ger de crapă pietrele, dar în căsuța mea e cald și bine.
Îmi iau cana cu ciocolată caldă și mă așez hotarâtă să văd un film bun. Și pentru că nu am reușit să ajung pe 11 noiembrie 2016 să văd ”Arrival” mă gândesc să-l văd acum. 


 Dar ce se aude afară? Îmi iau repede halatul și ies în balcon. De jos se aude vocea aproape sugrumată a unui coleg de muncă:
- Vino! avem nevoie urgentă de tine. 
- Să vin? Unde să vin, e aproape miezul nopții. Nu știu ce ai pățit, dar cu siguranță poate aștepta până mâine. 
- Nuuu! E urgent! Îmbracă-te și coboară. ACUM!
Mă întorc amețită în cameră și încerc să mă adun, totul e atât de ciudat. Bine măcar că cei de la intercomfilm au fost atât de drăguți să posteze trailer-ul pe net. Poate o să văd cândva și filmul. Acum de abea reușesc să pun ceva pe mine, nu știu prea bine ce și cobor rapid jos. 
 - E o situație de urgență, nu te-am fi deranjat, dar dacă e cineva care să mai poată face ceva aceea esti tu.
- Stai, ușurel, nu înțeleg nimic. De fapt ce se întâmplă? V-au răpit cumva extratereștri și v-au spălat creierele? Că altfel nu-mi explic toată zarva asta. 
- De fapt, Da!Adică nu. Nu ne-au răpit, dar sunt aici. Trebuie să vezi asta! 
- La nici cinci minute de mers pe jos parcă ajunsesem într-o altă lume. Parcă cerul se coborâse pe pământ. La orizont nu se vedea nimic. Deși era noapte lumina era mai puternică decât în miezul zilei și oriunde privea-i era plin de nave venite parcă dintr-o altă lume, din alt timp și spațiu. La început am crezut că era o farsă, că eram la camera ascunsă și cineva și-a făcut serios datoria în ceea ce privea efectele speciale. 
 Dar în scurt timp aveam să constat că nu era nici o farsă. Ei erau chiar aici, la noi acasă. Și deși se încercase din greu să se stabilească o legătură, să se găsescă o cale de comunicare, până în momentul de față nimeni nu știa nimic. Tare mi-aș fi dorit să o am pe Amy Adams
*sursa: intercomfilm
 
alături, sigur s-ar fi descurcat mai bine, dar din păcate eram doar eu și o mulțime de oameni care sperau că pot face ceva. 
- Și când s-a întâmplat asta? Ce măsuri s-au luat? A încercat cineva să comunice cu ei? Sunt doar aici în zona noastră sau peste tot pe terra? 
- Hei! oprește-te. Ai pus o grămadă de întrebări în nici zece secunde. Nu știm nici noi cine sunt, de unde vin, am încercat să-i contactăm dar fără rezultat. Din câte se știe sunt doar aici în zona noastră, dar sunt destui și încă nu știm ce gânduri au. De aceea avem nevoie de tine, ști o grămadă de dialecte, ai restaurat o mulțime de scrieri din antichitate. Poate e ceva ce te va ajuta. 
Simțeam cum cerul apasă tot mai greu asupra pământului, mi-aș fi dorit în acele momente să văd acele nave cum se ridică și pleacă de unde au venit. Dar din câte se putea observa nu aveau de gând să plece. 
Continuam să privesc undeva în zare, căutând parcă cu disperare linia orizontului. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să abordez acești ”musafiri” total nedoriți. Totul se rostogolea în capul meu, parcă trăiam un coșmar și nu reușeam să mă trezesc. Să mă trezesc? Asta era! Cel mai probabil nu va funcționa, dar merita să încerc. 
 De curând mă apucase-m să scriu un limbaj NART, pe care aș putea spune că l-am auzit undeva, dar nu știam precis unde, mă gândeam că poate îmi rămăsese întipărit în minte de undeva din nenumăratele mele expediții. Ideea este că reușise-m să-l termin de scris, dar încă nu reușisem să-l transpun în sunet. 
 Le-am spus ideea mea șefilor și reprezentanților guvernului. În scurt timp mă trezesc că mă bate cineva pe umăr și îmi spune: 
- Mă scuzați, McGaret mă numesc. Mă ocup de transpunerea anumitor dialecte din forma scrisă în forma vorbită, am auzit cu ce vă cofruntați și m-am gândit că poate pot să vă fiu de ajutor. 
Nu prea mă încântă să colaborez cu străinii, dar acum e o situație de urgență, așa că accept și începem să transformăm dialectul NART, până acum doar scris în sunete. E drept fonic suna ciudat, dar se pare că funcționa au început să iese unul câte unul afară. Nu erau deloc înspăimântători, dimpotrivă erau chiar simpatici. 
Și cel mai important era că ne puteam înțelege. Mi-au spus că veniseră la o nuntă pe terra, dar crezuseră că s-au rătăcit, până când ne-au auzit vorbindu-le în dialectul lor. Atunci îmi amintisem că în extranebunia mea cu acest dialect lansase-m la întâmplare o invitație, doar așa să văd dacă găsesc pe cineva să-l înțeleagă. Și după cum se poate vedea găsise-m. 
Doar că întârziase-ră câțiva anișori. 
Dar asta nu ne-a împiedicat să facem un mega party. Și credeti-mă chiar știu să se distreze.
Și îmi voi aminti mereu cu plăcere dansul de rămas bun cu liderul lor, care era fie un zeu, fie cea mai minunată ființă extraterestră. 
Let's just dance!!! 


* Articol scris pentru SuperBlog 2016!

vineri, 11 noiembrie 2016

Stil de viață sănătos!

  În ultimul timp viața mea a devenit un haos. Așa cum am mai spus, job, copii, alte cerințe, părinți bolnavi, copii răciți, etc.
Se poate așadar înțelege cât timp am pentru a mă hrănii sănatos. De multe ori săream peste micul dejun si-l luam împreună cu prânzul pe la ora 16. 
Așa am reușit performanța să ajung la 48 de kg. Și cu o mulțime de cunoștințe, prieteni care mă întreabă dacă vreau să devin invizibilă.

 Deși am o viață foarte agitată aproape haotică aș putea spune că mă ajută faptul că m-am întors la job. Așa am început să caut idei de mic dejun care să nu mă țină ocupată prea mult. Și pentru că îmi plac foarte mult cerealele foarte mult, am luat cereale cu grâu și miere.
* sursa: sanovita.ro 
Yammmy, sunt delicioase! 

Ce mi se pare cel mai ciudat este faptul că până la masa de prânz mi se face foame, asta în condițiile în care înainte mâncam când îmi aduceam aminte. :) Acum aș mânca în continu dulciuri, ador dulciurile. Și dacă tot mă străduiesc să-mi schimb stilul haotic de viață, am zis să-mi aleg cu mai multă grijă și dulciurile.
* sursa: sanovita.ro 
  Mă declar îndrăgostită de biscuiții integrali de la gullon. Și se pare că și la copii le plac foarte mult. Cred ca vinovate sunt cerealele și fructele care combinate dau o aromă deosebită. o gustare super sănătoasă și un adevărat răsfaț pentru papilele gustative. 
 Și pentru că am început să gătesc d-l soț mi-a făcut cadou ”sarea-n bucate”. Îmi place gustul măncării, de fapt până acum nici nu mi-am dat seama că nu toată sarea dă gust bun mâncării, sau că sarea poate diferii atât de mult. Pentru mine era sare fină sau sare grunjoasă acum însă sunt fascinată de sarea roz de Himalaya (fină), e super. Pe mine m-a convins. Acum nu mă înțelegeți greșit, nu am pretenții de bucătar, și faptul că îmi place cum se comportă această sare atunci când gătesc nu înseamnă că dacă călesc ceapa până e semi-carbon, am gătit o mâncare sănătoasă. Sunt ulte detalii, se poate dezbate mult pe această temă. 
 Nu aș fi în măsură nici să vă dau sfaturi de nutriție sau să vă propun meniul zilei, dar pot să spun cu certitudine că se poate să-ți schimbi stilul haotic de viață, trebuie doar să ai voință de restul se ocupă Sano Vita
* sursa: sanovita.ro 

 Aici găsești enrgizante, baze pentru gătit, gustări sănătoase, dulciuri care pot fi date și celor mici, o grămadă de produse sănătoase.
 Vă recomand să preveniți răceala cu un tratament aparent banal, dar pe mine m-a ajutat enorm în timpul sarcinii când nu aveam voie să iau medicamente și mai apoi am constatat că dacă nu am răcit nu am de ce să iau medicamente doar ca să previn (asta nu înseamnă că vă recomand să nu mergeți la medic, nu, ideea este că de cele mai multe ori unele lucruri pot fi evitate). Mierea este cel mai sănătos remediu pe care eu îl știam împotriva tusei, ei bine mierea combinată cu sâmburi de nucă și sucul de lămâie pentru mine au fost cel mai bun remediu anti-răceală. Am trecut cu bine peste o iarnă destul de capricioasă și da nu m-am răcit. Doar că în fiecare dimineață luam miere cu nucă și lămâie. 
 Stilul de viață sănătos nu trebuie sa fie un clișeu, acesta se poate învăța și cu puțină autoeducație se poate implementa ca fiind viața de zi cu zi. 
Alege să fi sănătos!

* Articol scris pentru SuperBlog 2016!

miercuri, 9 noiembrie 2016

Miros de brad și cărți cu aromă de scorțișoară

În așteptarea Crăciunului

"Adulţii nu-şi cunosc semenii decât pe bucăţele şi fragmente prost asamblate, prost iluminate de o lumină dubioasă. Dar copilul vede totul într-o lumină absolută. Pentru el, sunt la fel de evidenţi şi zmeul, şi Frumoasa din Pădurea Adormită. El trăieşte într-un univers al certitudinii. 
                                                                                                                   Leon Werth
* sursa: raobooks.com

Mhm, încet încet pleacă și toamna și o să vină iarna geroasă. :) 
E ciudat că deși m-am născut iarna și am reușit să-i organizez revelionul mamei la spital, tot nu pot spune despre iarnă că ar fi anotimpul meu preferat. 

Dar trebuie să recunosc că îmi plăceau enorm vacanțele când veneam acasă și aveam zile când stăteam tolănită în pat cu câte o carte în brațe și nu o lăsam până nu o terminam de citit. Deseori adormeam înspre dimineață când ceilalți se trezeau.
Ador să citesc, din păcate acum timpul nu îmi este cel mai bun prieten, însă mai reușesc să mă furișez și acum într-un colț al meu cu cartea mea.

Aștept cu nerăbdare Crăciunul, îmi plac în general Sărbătorile, dar Crăciunul are ceva aparte... Și cel mai mult îmi place saptămâna dintre Crăciun și Anul Nou. Atunci când pot să-mi aleg o carte să mă tolănesc în ”bârlogul” meu să mă las înconjurată de aroma ciocolatei calde (obligatoriu cu scorțișoară), și să mă las purtată pe aripile imaginației în povestea pe care o citesc. 
Am citit și răscitit ”Micul Prinț” Antoine de Saint-Exupery, și știți ce? O să-l mai citesc, și vi-l recomand și vouă, dacă vreți îl găsiți la editura RAO, la secțiunea: Rao Clasic (clasici contemporani).

"Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”
* sursa: raobooks.com
 Nu știu voi cum sunteți, dar eu mă simt din nou copil atunci cănd parcurg paginile acestei cărți. 
Și pentru că odată ce am terminat de citit o carte îmi doresc cu ardoare să citesc alta, voi trece la alt domeniu de data aceasta un thriller și o să citesc: ”Soția tăcută”, aceasta o puteți lua de la secțiunea: Rao Thriller
Este începutul lui septembrie. Jodi Brett e în bucătărie, pregătind cina. Graţie planului deschis al apartamentului, poate vedea bine de-a lungul camerei de zi, până la ferestrele orientate spre răsărit, şi dincolo de ele, spre peisajul dominat de lac şi de cer, învăluit de lumina înserării într-o nuanţă de albastru uniform. O dungă subţire, de un albastru mai închis – orizontul – pare să se afle foarte aproape, la îndemână, gata s-o atingi. Îi place arcul acesta de cerc net trasat şi senzaţia pe care i-o dă, de a fi înconjurată. Sentimentul restrângerii, al închiderii, este cel care o încântă cel mai mult cu privire la viaţa ei aici, în cuibul de la etajul douăzeci şi şapte. La vârsta de patruzeci şi cinci de ani, Jodi se consideră încă o femeie tânără. Nu stă cu privirea aţintită mereu spre viitor, ci trăieşte deplin momentul, concentrată asupra existenţei de fiecare zi.”
* sursa: raobooks.com
Și pentru că vreau să revin în forță la muncă o să-mi închei mini-vacanța cu ceva mai tineresc, efervescent, plin de viață. Da, și acum probabil o să fie câteva persoane care vor spune: ”Zori de zi” - plin de viață? Din punctul meu de vedere și a altor câteva mii de persoane DA!, e plin de viață, de adrenalină și chiar suspans, mie imi place. ;)
Cartea o găsiți la secțiunea: Ficțiune Tineri.
* sursa: raobooks.com
”-Bella! A soptit socat Edward. Stiam atunci ca merge, asa ca m-am concentrat si mai tare, cautand anumite amintiri pe care le pastrasem pentru acest moment, lasandu-le sa imi inunde mintea si speram ca si pe a lui. Unele amintiri nu erau clare – amintiri umane intunecate, vazute prin ochii slabi si auzite prin acele urechi slabe: prima data cand i-am vazut fata ... felul in care m-am simtit cand m-a tine in poiana ... sunetul vocii lui prin faldurile constiintei pe care o mai aveam cand m-a salvat de James ... fata lui asteptandu-ma sub bolta de flori ca sa se insoare cu mine... fiecar emoment pretios de pe insula... mainile lui reci care atingeau bebelusul prin pielea mea... Si amintirile clare, perfecte: fata lui cand i-am vazut fata prima oara cand am deschis ochii la viata mea noua, la nesfarsitul apus al eternitatii... acel prim sarut.. prima noapte...”

Vă încurajez să citiți, chiar și atunci când ”nu am timp” este expresia care vă definește, până la urmă timpul ni-l facem și de cele mai multe ori folosim această expresie drept scuză. :) Nici eu nu am timp. Am doi copii mici, un soț ocupat, un job destul de solicitant, nopți albe fără număr, dar cititul mă relaxează, mă ajută sa-mi dezvolt vocabularul, mă ajută de multe ori să evadez mai ales atunci când rutina și plafonarea încearcă să mă acapareze cu totul. 
Poate tu nu ai simțit asta citind articolul meu, nici nu trebuie, tu trebuie doar să citești ceea ce îți place ție. Și la Rao ai nenumărate titluri, categorii din care este imposibil sa nu îți placă ceva. 
La noi toată familia citește, chiar dacă sunt băieți. Nu am reușit să înțeleg niciodată de ce în țărișoara noastră a fi băiat este o scuză să nu-ți placă cititul, să nu trebuiască să citești...
Cred că am fi un popor mult mai educat dacă am citi mai mult și am înjura mai puțin, sau am bea mai puțin, și exemplele pot continua. Dar acesta este doar punctul meu de vedere, așa că va fi tratat ca atare. 
Pentru voi cei cărora vă place să citiți, vă doresc lecturare plăcută! 






*Articol scris pentru SuperBlog 2016!”

luni, 7 noiembrie 2016

Și eu cu ce mă îmbrac astăzi?

” Te salut generație în blugi!”


 Pot spune cu mândrie că fac parte din această generație, chiar dacă am venit mai târzior. :)
 Aș mai putea spune și că îmi place să umblu în blugi, dar aș lăsa loc de interpretări... așa că mai bine mă abțin. ;)
* sursa: answear.ro
Nu prea mă dau în vânt dupa ținute office, ca să nu mai vorbim despre ținutele de ocazie care nu mă încântă deloc. Singurele rochii care îmi plac cu adevărat sunt desigur denim, sau rochiile jeans.
* sursa: answear.ro

Încă îmi amintesc prima mea pereche de blugi, pe atunci nu prea vedeam pe nimeni cu pantalonii tăiați sau cu scrisuri pe ei... :)). Dar eu mă cam plictisisem de ei așa simpli, monotoni și cum tocmai mai primisem de la ai mei o pereche de levi's, am hotărât că și cei vechi merită un look nou.
 Așa că am trecut la treabă, și pentru că nu aveam multe la îndemână am luat o seringă și sticla cu clor a mamei. Rezultatul a fost deosebit, atât de deosebit încăt ai mei m-au întrebat de la cine am blugii (eram doar în clasa aV-a).
Am purtat acei blugi cu atâta plăcere, de parcă ar fi fost cea mai de firmă îmbrăcăminte, dar era perechea mea favorită, am fost impreună pe munte, am fost la plimbare toamna prin pădure, am fost la ziua celei mai bune prietene, și după ce am constatat că nu pot fi purtați ca și pantaloni scurți i-am pus la păstrare în dulap. Imi amintesc că mai târziu vazuse-m și un film, cu o pereche de blugi ce făcea naveta între 4 prietene. 
Nu mi-am împărțit blugii cu nimeni, oricum am fost nedespărțiți mult timp. Acum să nu vă imaginați că mă îndrăgostisem de ei precum Maitreyi de copac. :) 
Acum am o altă pasiune, tot din lumea denim, îmi plac rochiile foarte mult. Materialul acela finuț, aproape catifelat, puțin elastic. Ușoară ca o adiere. Ținuta perfectă fie pentru o ”ieșeală” cu prietenii, fie la job. 
Ce să spun, mă simt bine în denim! 
* sursa: answear.ro
Și pentru că îmi place să diversific în mod cert voi încerca și o salopetă. Și de ce nu voi trece de la stilul meu tub, la ceva conic, mă tentează și modelul: clopote. 
Cât mai nebunatic să fie.
Și pentru că imi place să fac cumpărăturile într-un singur loc și cât mai repede și simplu, pun ca de obicei întrebarea unde trebuie și primesc raspunsul de la Answear! 
O mulțime de branduri de top, o mulțime de modele, cumpărăturile nu au fost niciodată mai plăcute și mai simple. 

Și dacă încă te trezești dimineața întrebându-te: ”Și eu cu ce mă îmbrac?” Îți spun eu: ”Ia-ți ceva de aici, și hai la muncă. ;)

  

* Articol scris pentru SuperBlog 2016! 



vineri, 4 noiembrie 2016

Let's Party!!!

O poză nu are amintire, însă acel ce o privește da. :) 
 
* sursa: partysnap.ro
  Copil fiind îmi amintesc că mereu fugeam din poză (chiar dacă pe vremea aceea încă se făceau poze alb negru), apoi după ce am mai crescut și mai eram prinsă la înghesuială îmi amintesc că mereu aveam ceva de spus tocmai în momentul în care se auzea și ”clink-ul” aparatului, și uite așa mă strâmbam ades în poze. 
Apoi s-a petrecut ceva care mi-a schimbat total gândirea, cel mai bun prieten a murit în accident de mașină. Și singurul lucru care mi-a rămas au fost desigur POZELE. 
De atunci am hotărât ca fiecare moment aparte trebuie imortalizat, că viața are și momente plăcute și acestea trebuie păstrate,
* sursa: partysnap.ro
cum altfel decât prin intermediul fotografului. 
  Anul acesta vreau un Crăciun special, acel Crăciun la care visez de ceva vreme. Vreau un Crăciun Party Snap, cu poze cât mai funny, cu oameni veseli care să își amintească peste ani Crăciunul perfect.  
Cel mai probabil cel mai de vază invitat va fi fotograful. Și nu pentru că ar fi un tip super cool, nu este nici cabină foto, e cel mai tare aparat PartySnap. Vom face poze hazlii, care peste ani vor devenii cele mai frumoase amintiri.
sursa: partysnap.ro
 
 Oarecum se schimbă și conceptul de party, pentru că la toată distracția se va adăuga și un fotodivertisment. Lume bună, distracție pe masură și poze de share-uit la maxim. 
 Într-o lume tot mai grăbită, tot mai agitată și tot mai stresată este nevoie de o oază de distracție, de fotografiile unui eveniment care să ne readucă zâmbetul pe buze într-o zi poate prea încărcată când vom răsfoii poze, depanând amintiri cu oameni dragi.
 Vreau să imortalizez fiecare moment, clipe deosebite alături de familie, party-uri cu prietenii, sărbători, nunți, dacă se poate tot... :). 
Oricum aștept cu nerăbdare să văd cum le va sta băieților cu rochițe și fetelor cu mustață. :)) Îmi și imaginez băieții cu fustițe scoțiene, și fetele în costume de Charlie Chaplin. 
Și mi-a venit și o idee grozavă, anul acesta facem mega-party-ul și de anul viitor împodobim pomul cu poze în loc de ornamente și globuri. 
Vremurile vor trece, oamenii se vor schimba, unele lucruri le vom uita, ne vor rămâne pozele care ne vor aminti sau care le vor amintii altora despre noi.
Și dacă nu ai ce face de Crăciun, nu sta să-ți plângi de milă, sună-ți prietenii și organizați un PartySnap, voi veniți cu cheful de distracție și pozele vor ieși super funny. 
sursa: partysnap.ro 




  * Articol scris pentru SuperBlog 2016!




miercuri, 2 noiembrie 2016

Căsuța mea de vis!

Mereu am visat la căsuța mea.
Nu, din fericire, nu sunt homless. Mulțam Doamne! Dar mereu am visat la o casuță undeva la munte, într-o pajiște cu o iarbă verde
* sursa foto: AIA Proiect
și cu multe floricele în timpul verii, iar iarna cu zăpadă din belșug și un șemineu drăguț care sa-mi încălzească casa. 
Nu îmi imaginez o casă imensă ci mai degrabă o casuță cochetă primitoare, unede să ne petrecem vacanțe cu copii, sau unde să construim amintiri pentru viitor împreună cu prietenii. Dacă închid ochii pot să îmi vizualizez căsuța până la cel mai mic detaliu, dar până la începerea construcției știu că sunt o grămadă de formalități și o mulțime de pași de urmat. Acum mai știu că sunt și amici binevoitori care mă trimit la nu știu ce prieten să mă ajute cu proiectul sau cu nu știu ce legat de teren... 
Ideea e că nu vreau să îmi fac capul calendar, poate de aceea am și amânat construcția căsuței mele ”de vis”. 
Am studiat puțin problema și știu că pentru a putea începe vreodată construcția trebuie mai întâi să obțin Certificatul de urbanism și să mă asigur că proiectul meu se încadrează în cerințele acestuia, este nevoie de un studiu geotehnic pentru a obtine avizația de construcție. Apoi trebuie să fiu foarte atentă ca proiectul casei să corespundă terenului. Am căutat pe internet și am găsit proiecte de casă foarte interesante,
* * sursa foto: AIA Proiect
dar cel mai probabil am nevoie de o părere avizată, in fond și la urma urmei nu este vorba despre orice, este vorba despre construcția unei case, care trebuie să asigure confortul a cel puțin două generații. :) Mă rog, cu a doua generație e relativ, că imediat cresc și își iau zborul.
O să trebuiască să găsesc un arhitect priceput, care să poată lua în calcul și ceea ce îmi doresc eu și să se asigure că a mea căsuță va corespunde tuturor normelor impuse. Trebuie neaparat să țin cont de performanța energetică, de buget, și nu în ultimul rând estetica joacă un rol important.
Dar nu am nervi, nici răbdare și consider că nici bugetul nu merită să îmi bat joc de el căutând în o mie de locuri, un proiectant bun, un arhitect bun, într-un cuvănt prefer un birou de proiectare. Un loc unde să am ”all inclusive”. 
Căsuța mea de vis, va fi așa cum spuneam cochetă, parter cu mansardă, camere spațioase, vreau o căsuță ”smart” izolată termic, cu multe leduri, cu perdeluțe drăguțe cu mulți trandafiri în jurul ei. O casă de basm! 
Ei bine, pot să spun că AIA Proiect m-a ajutat să fac primul pas.
 Am găsit la ei proiectul de casă care îmi place și mă ajută să-l optimizez. Am găsit și echipa de specialiști tot acolo, și astfel costurile mele s-au redus semnificativ, totodată fac economie și de timp. 
Acum visul meu se poate materializa mult mai ușor, căsuța mea de vis va putea deveni realitate. 

Și pentru că vreau să îți fiu de ajutor îți las mai jos un filmuleț care te ajută să alegi arhitectul perfect pentru proiectul tau!




”La căsuța mea cu flori,
Visând mă trezesc în zori”
…………………………………..



 * Articol scris pentru SuperBlog 2016!

luni, 31 octombrie 2016

Să navigăm mașina mea! ;)


Îmi place să merg cu mașina, dar dacă e să conduc eu trebuie să fie o plimbare undeva în afara orașelor supra aglomerate, sau în alte zone aglomerate. Îmi plac plimbările relaxante, fie eu cu gâdurile mele fie în doi să povestim vrute și ne-vrute,și să facem tot felul de planuri, etc.
Când vine vorba însă despre navigație autogadget-uri auto  și tot ce ține de sistemul de navigație,


*foto: Edotec.ro
  pot să spun că sunt total pe lângă.
 Știu doar că dacă aș avea o altă mașină aceasta ar fi un BMW Gran Tourer. Dar momentan trebuie să mă mulțumesc cu ce am, așa că încerc să fac tot posibilul să mă simt cât mai în siguranță la volanul mașinii mele. 
 Personal până acum nu am avut cine știe ce peripeții cu mașina, (doar o oglindă luată în zbor de un vitezoman), dar nu cred că voi uita vreodată blocul unde am stat până acum 5 ani. Aveam o vecină care pleca la muncă în fiecare dimineață puțin înainte de ora 6, nu trebuia să mă uit la ceas pentru că știam că e punctuală și mai știam că de fiecare dată când auzeam scârțâitul acela metalic, mă bucuram că nu mașina mea era cea parcată lângă ea. :) 
 Modul în care ieșea din parcare era terorizant de-a dreptul.
*foto: Edotec.ro
Fiecare mașină de lângă rămânea cu căte o ”mică” amintire. Sunt convinsă că dacă ar fi avut senzori pentru parcare, mașinile vecinilor ar fi fost mult mai fericite. 


Cel mai ciudat mi se pare însă cât de snobi poat fi unii. Acum sunt puțin răutăcioasă, dar aud frecvent ”mari șoferi”, legându-se de cei care au ales să aducă îmbunătățiri mașinilor lor. 
- Ce gadget-uri? Ce cameră pentru parcare, ce senzori? astea sunt pentru începători! 
Mai trist este faptul că ei sunt atât de ”bărbați” și atât de profesioniști încât conduc mașină cu cutie automată, și unii dintre ei o au și dotată cu astfel de gadget-uri, că: ”așa a fost din fabrică”... 

Hai, pe bune. Ce glumeți suntem. 
  Mereu m-am întrebat cum ar fi stat lucrurile dacă vecina mea ar fi avut integrat un sistem cu cameră marșarier,
*foto: Edotec.ro
cameră față sau camere 360 care cu siguranță ar fi ajutat-o să parcheze în siguranță și să iese cu spatele dintre mașini tot în siguranță. 

Oricum am hotărât că în viitorul apropiat voi avea un sistem complex de navigație universală, îmi voi descărca aplicația Waze, pentru a fi sigură că nu plec într-un loc și ajung în cu totul alt loc. 
Pentru asta am găsit magazinul ideal, cu peste 3500 de produse disponibile, cu specialiști gata să îți dea toate detaliile necesare și gurile rele spun că la Edotec găsești mereu produsele în stoc cu livrare în maxim 2 zile, că au o gamă variata de produse și practic nu ai cum să nu găsești ceea ce cauți. Pentru majoritatea produselor oferă o garanție de 24 de luni. Toate produsele sunt testate și la majoritatea ai transport gratuit. 
 Acum ghiciți de unde o să îmi achiziționez gaget-urile favorite? ;)
Va-ți prins, de la Edotec. Cel mai bun prieten al mașinii tale! 

Să parcăm, zic! 


* Articol scris pentru SuperBlog 2016!

vineri, 28 octombrie 2016

Olla La Asta e Surpriza Mea

"Mă scuzați, deranjez dacă vă enervez      
Nu asta intenționez
Vreau să vă adresez o singură întrebare
Când ați oferit fără vre-un motiv o floare?" 

* foto: olla.ro

 Nu, nu intenționez să mă pâng de țara în care trăiesc, nici măcar de conducerea de doi bani nu vreau să mă plâng astăzi. Dar e ceva care mă supără tare. De ceva vreme am început să practic cel mai la modă sport românesc, aruncatul cu privirea în curtea vecinului.                                 - 
    - Stați nu vă panicați! E în sens bun, și sper cu scopuri benefice.
Am observat cu stupuore că țara noastră are o nevoie acută de bărbați. Am întâlnit tot felul de specimene, de la frustrații care au fost crescuți de părinți denaturați și care sunt atât de slabi încât lovesc o femeie, sau mereu sunt ”bătaioși”, dar numai cu cei care nu pot să se apere – ei bine aceștia nu pot fi numiți bărbați sunt doar niște gunoaie needucate. Mai sunt și acei bădărani pasivi, care nu sunt violenți dar cărora le-a lipsit din educație un tată atent și grijuliu și cel mai probabil dacă au avut un tătă acesta nu a știut vreodata cănd e ziua de nastere a nevestei, a copilului sau poate nici măcar a lui.
Mai există și acei don juani care consideră că unei femei trebuie să îi oferi flori până ai cucerit-o și apoi poate cândva odată de ziua ei.

* foto: olla.ro


Există însă și bărbați adevărați care fie au avut o educație deosebită, fie sau autoeducat, aceștia însă sunt din ce în ce mai puțini și sunt chiar pe cale de dizpariție. Când prinzi un astfel de bărbat ține-l bine și ai grijă de el, nu mai găsești altul la fel. (Sunt una dintre persoanele privilegiate, așa că din experiență îți spun).

Dar nu despre asta este vorba, ci despre faptul că am devenit tot mai reci, mai posaci. Poate este doar părerea mea, dar îmi amintesc că pe vremea cănd eram copil oamenii erau mai prietenoși, se întâlneau mai des la o poveste, la o plimbare, își făceau mai des cadouri, chiar dacă atunci nu existau atât de multe opțiuni. 
Acum nimeni nu se mai gândește să facă o surpriză plăcută nimănui. Oferim flori doar la cununii, mai la o zi de naștere și în special la înmormântări, să vadă lumea ce darnici suntem.
Din punctul meu de vedere, e trist ce se întâmplă. 
Acum când sunt atâtea posibilități: acum când florăria online îți stă la dispoziție, acum când un simplu telefon rezolvă totul și deși ”o singură floare nu face primăvara”, dar un buchet de flori oferit din inimă poate încălzi iarna din sufletul cuiva . 
Aud de multe ori spunându-se: nu am bani de cadouri, ce surpriză sa-i fac? Nu am timp, etc. 
Hei, tu! Mr. n'am bani. Nici măcar nu trebuie să-i iei cadouri sumpe,există cadouri florale, care nu costă o avere, dar valorează infinit mai mult. 
Eu una ador aranjamentele florale, bine eu prefer trandafirii albi, dar sunt o mulțime de variațiuni. Poți oricând să-i spui cuiva ”Mulțumesc!” prin intermediul unui simplu aranjament și două cuvinte. :) 

SURPRIZĂĂĂĂ chiar dacă nu e ziua LUI!
Spune-am mai sus că sunt una din persoanele privilegiate, soțul meu știe să fie drăguț


* foto: dovada :)
și atent și să mă surprindă cănd mă aștept cel mai puțin. 
Așa că am hotărât! 
Ce dacă nu e o zi specială? ce dacă nu am prea mulți bani, de altfel fiecare zi petrecută alături de el e specială și pentru că nimic nu l-ar surprinde mai tare decât un buchet de ”Te iubesc!” precum cel din imagine:
* foto: olla.ro
Să trecem la treabă! Un simplu telefon, detalii despre ce și cum. :) Și florile vin acasă. 
Pentru acea față plină de surprindere și emoții, tot amalgamul acela de emoții, care nu se pot descrie în cuvinte, pot spune că a meritat un telefon la florăria Olla.
Și da l-am făcut să se simtă precum un rege, mai ales că Olla, este furnizorul care asigură florile, și aranjamentele florale Casei Regale. Acum să fim serioși cum te-ai simții să primești flori dintr-un astfel de loc. Eu pot spune că m-aș simți specială. 
 Credeți-mă fetelor și băieților le plac florile. Și dacă vrei să-l surprinzi cu adevărat cred că e o metodă inedită.  
La Olla ai atâtea buchete de flori din care poți alege, poți opta pentru atât de multe aranjamente și pun atâta pasiune în ceea ce fac încăt rezultatul final este o adevărată artă. 
 Momentul în care a deschis cutia și a văzut trandafirii, a fost acel efect woow, ce nu îți este dat să-l vezi zi de zi.
Acum te las să faci și tu o surpriză deosebită, fără vre-un motiv anume. 
aaaa... o singură întrebare:
Când ați oferit fără vre-un motiv o floare?"

* video: youtube
                                                                                     
  
* Articol scris pentru Superblog 2016!

miercuri, 26 octombrie 2016

Cenușăreasa se transformă!


”Locuința mea de vară, e la țară”...

De fapt locuința mea poate fi la țară și iarna, nu doar vara. Dar pot spune că prefer să stau la bloc iarna. Nu, nu am luat-o pe arătură chiar de tot, știu eu ce știu. Blocul în care stau
* sursa foto: avizez.ro
a fost izolat termic. Automat facturile mele sunt mai mici și confortul este altul. Din păcate nu pot spune același lucru și despre căsuța de la țară, unde vântul bate și gerul intră în casă. 
Chiar dacă nu este o casă foarte veche are câteva mici/mari probleme. Așa am hotărât că ar fi timpul din clasa energetică D să o transformăm, mai ceva ca pe Cenușăreasa în clasă energetică A. 
Am auzit că cel mai important pas ar fi schibarea tâmplăriei, și cu asta o să începem, apoi cel mai probabil o să izolăm termic casa. O să fie necesar să eliminăm punțile termice, pentru că ele sunt vinovate de 
 mucegaiul care mă sâcâie din ce în ce mai tare. 
foto: arhivă proprie
Și clar o să avem nevoie de o centrală termică, cel mai probabil cu lemne. Dar nu o să îmi bat eu căpșorul cu așa ceva. În primul rând nu mă pricep și apoi pentru ce sunt specialiștii?
Acum hai să vă spun cum stau de fapt lucrurile (cel puțin, așa le văd eu). 


STABILEȘTI PRIORITĂȚILE!

1. În primul rând cauți cea mai bună firmă. Pentru că este vorba de casa ta locul unde te întorci mereu cu plăcere și de unde pleci mereu cu bateriile încărcate. Cel mai bun loc de pe pământ - ACASĂ. 
 Și ca să nu pierzi prea mult timp cu căutările îți recomand să cauți certificat energetic ieftin. Aici nu faci economie doar de bani ci și de timp.
* foto: avizez.ro 
2. Apoi va fi simplu certificatul energetic îl obții în aproximativ 24 de ore, și dacă vrei îl poți primi acasă, oriunde în țară.
3. Pentru rebilitarea termică a clădirii ar fi bine să soliciți un audit energetic. Atenție! nu este același lucru cu certificarea energetică.  În urma auditului se stabilesc soluțiile de reabilitare a construcției și după caz modernizarea termo-energetică a acesteia. Pentru a trece într-o clasă energetică superioară este necesară reabilitarea/modernizarea clădirii.
4. Se cere obligatoriu o termografie, pentru a stabili zonele cu pierderi de căldură. Termografia este de fapt o scanare a clădirii cu o cameră de termoviziune. Aceste înregistrării sunt convertite apoi în imagini, intensitatea culorilor arătând diferențele de temperatură de la suprafața construcției.

TRECI LA TREABĂ
:) Acum că ai certificatul energetic, ai raportul auditului și i-ai făcut și o ”radiografie căsuței” e timpul să treci la treabă.
Schimbarea tâmplăriei, izolarea termică corespunzătoare, schimbarea sobelor cu o centrală (chiar și cu lemne), înlocuirea becurilor clasice cu leduri, o să îți transforme semnificativ casa, și mai ales îți va reduce semnificativ cheltuielile.

Acum cred că e cazul să vă las cu sfaturile, am treabă: Cenușăreasa mea e în curs de transformare. 

 * Articol scris pentru SuperBlog 2016!

luni, 24 octombrie 2016

Dor călător, cu adidașii ăștia pot să zbor! ;)


- Off!, Nici nu s-a deschis bine magazinul și iar e plin de oameni plictisiți care vor doar pantofi eleganți.
- Ei lasă că astăzi vine și stăpâna noastră o să vezi. Sunt convinsă că încă mai există și oameni normali pe lumea asta.

Așa discutau pe raftul unui magazin într-o dimineață superbă de toamnă  o pereche de adidași de damă . Erau  atăt de frumoși încât nu aveai cum să treci pe lîngă ei fără să îți fure privirile. Cu totate acestea se pare că în magazinul respectiv veneau doar Cenușărese pregătite de bal.

* foto: made by me
- Uita-te la ea, desigur stă se uită, spune: ”Vai ce drăguți sunt!” și pun pariu că pleacă să își ia pantofi cu toc.  Desigur, e sezon de nunți, botezuri și alte cele, de drumeții nu a mai auzit nimeni, de plimbări la munte nici atât, ca să nu mai vorbim de sport...ei, ce să zic, e o lume tare ”ocupată”.
- Da, ai dreptate, totul e monoton și plictisitor aici, nici măcar de povestit nu ai cu cine, că doar ce clientele ne aud? Nu! Sunt mereu pe fugă, dar nu pot înțelege de ce să alergi pe tocuri cănd încalțamintea sport e atât de comodă, atât de la-îndemână. 
- Hei! Ia te uită cine a intrat în magazin, e îmbrăcată sport. Și pare atât de drăguță, cred că ar avea mare grijă de noi. 
- Taci! S-a oprit chiar aici, uite cum ne privește! Dacă vrea să ne încerce o să am grijă să fiu cel mai comod pantof sport damă 
* foto:  answear
ce l-a încălțat vreodată. 
- Ei bine, haide să văd ce poți, ai șansa să mă convingi!
- Stai, cred că am halucinații, o auzi și tu? Chiar vorbește cu noi? Oare ne înțelege ce spunem? 
 - Da, vă înțeleg, dar vorbim mai multe acasă, aici o să mă vadă cineva și risc să ajung la balamuc. Gata vorbăria, hai să văd ce puteți. 
- Woow, eu chiar nu îmi pot revenii, ni se întâmplă nouă? Chiar aici, chiar acum? Să ne întâlnim persoana potrivită, care să ne și înțeleagă și care să ne aleagă pe noi? Mai ales că avea de ales din peste 3000 de modele de articole sport
și toate aparținând brandurilor de top.
- Ok, m-ați convins, sunteți comozi, frumoși, și atunci când vă încalț simt că pot să zbor, e ceea ce caut la o pereche de adidași. 
.....................................................................................
În drum spre casă nu am discutat prea multe. Nu e chiar ok să te vadă lumea pe stradă vorbind cu încălțările. 
Însă povestea noastră de abea acum începe a se scrie, vom merge împreună în drumeții, vom alerga împreună nestingherite, doar eu și a mea pereche de pantofi sport
Se prea poate să am eu o problemă, dar e toamnă,
* foto: made by me



* Articol scris pentru SuperBlog 2016!
e o zi frumoasă chiar călduroasă, e clar cel mai potrivit moment pentru o drumeție așa că azi îmi las adidașii să aleagă traseul, eu doar mă voi bucura de peisaj, de soare, de tot...

My answer atunci când caut încălțăminte sport îl găsesc mereu la: Answear!