” Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii
optimist, să te simți bine să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe
care să-l cucerești.”
Prof. Dr. Ana Aslan
Bună dimineața,
Haide ia-ți cafeaua și hai la o poveste.
O poveste de demult cu femei frumoase care în fiecare miercuri seara se întâlneau la un ceai să povestească, să dezbată diverse teme și să se simtă bine împreună. Aveau obiceiul de a spune fiecare câte o povestioară pentru ca mai apoi să dezbată împreună, să se pună alteori în rolul personajului preferat.
O poveste de demult cu femei frumoase care în fiecare miercuri seara se întâlneau la un ceai să povestească, să dezbată diverse teme și să se simtă bine împreună. Aveau obiceiul de a spune fiecare câte o povestioară pentru ca mai apoi să dezbată împreună, să se pună alteori în rolul personajului preferat.
Ce seri,
ce beție, de cuvinte câtă voie bună, ce delicioase erau acele fursecuri și ce
aromă deosebită avea ceaiul ... parcă, dacă le-ar fi fost permis ar fi făcut
timpul să treacă mai repede, să se poată întâlni din nou.
Așa îmi
petreceam serile de miercuri, ascultam povești care mai de care, unele
romantice, altele comice, unele chiar dramatice, dar fiecare avea o farâmă de
adevăr și din fiecare putea-i învăța câte ceva bun. Acum venise rândul meu să
spun o poveste. În mod normal acest lucru mi s-ar fi părut cât se poate de
firesc, chiar îmi place să spun povești, acum însă era cu totul altceva, atâtea
povești frumoase se spusese-ră înainte încât la orice m-aș fi gândit îmi părea
aiurea, nesemnificativ.
POVESTEA MEA!
Povestea
mea, incepu-i timid, nu se ridică de fel la înalțimea poveștilor voastre, cu
toate acestea însă am hotarât să v-o spun, pentru că îmi pare că are multe
învățături bune.
Povestea se
cheamă ”Rățușca cea urâtă!”, (se auzii un ușor freamăt în încăpere) apoi
continuai; stați liniștite nu e acea poveste pe care o cunoaștem cu toții din
copilărie. De fapt aceasta este o poveste cât se poate de reală. E povestea mea!
Cu mult
timp în urmă am hotărât că așa nu se mai poate, peste tot pe unde mergeam aveam
impresia ca oamenii iși întorc capul după mine privindu-mă cu dezgust. Mda, nu
eram o frumusețe, după cum se poate observa, nici acum nu sunt.
Au fost
momente de în care am vrut să renunț la tot, viața mea socială era aproape
inexistentă, mă izolam din ce în ce mai mult. Așa mi-am petrecut mare parte din
liceu, în timp ce ale mele colege se afișau cu ”super” prietenii lor, eu mă
retrageam în singurătatea mea și din când în când mai priveam în oglindă la
”urâțenia pământului”. Una peste alta îmi mai cădea și părul, un doctor mi-a
spus că e posibil să fie de la stres, nu am mai cerut și-o a doua părere nu
avea sens.
Acum ca
să ințelegeți mai bine, de ce eram așa urâtă; îmi apăruseră (parcă peste
noapte) o mulțime de puncte de grăsime pe față, și pentru că toată viața am
fost o ”deșteaptă” am hotarât să le ”execut silit”, m-am înarmat așadar cu un
ac de seringă steril, am stat puțin în abur cu mușețel și hai la treabă... În
ziua următoare am încercat să întâlnesc căt mai puține persoane, făra succes
însă. Și bineînțeles că toată lumea mă întreba dacă am pojar.
Mă vedeam
deja cu pistruii mei (pe viață), care între timp au devenit pete maronii, și
care au hotarât să rămână acolo împreună cu celelalte puncte de grăsime ce tot
continuau să apară. Am hotărât apoi să merg la cosmetician, la dermato, dar
nimic nu a avut efect.
Am
încercat să le maschez cu fond de ten, pudre și tot alaiul de farduri, dar asta
nu mă mulțumea, dimpotrivă.
Așa că
am decis, am hotărât să devin doctor
în frumusețe !
Ei stați
nu vă panicați, nu am degând să mutilez pe nimeni, nu voi face operații
estetice, nici nu mă voi mai apuca de scos puncte de grăsime. O să folosesc o
cremă antiacneica Gerovital H3 Derma+, pentru a trata mai
întăi aceea conglomerare de sebuum, total inestetică.
Și ca să
înțelegeți mai bine mă ofer să vă spun secretul
frumuseții. Pentru
început mă voi ocupa de pacientele care au probleme cu căderea părului și vă
voi recomanda un tratament anticădere. Apoi
vom contiuna în alte seri când îmi va veni rândul la poveste cu alte aspecte,
alte tratamente! :)
Pentru
moment sper că v-am cucerit cu Farmec-ul meu și că v-am stârnit suficient
interesul astfel încât să vă doriți să fiți și voi doctori în frumusețe.
În
încheiere vă pot spune că Rățușca cea urâtă nu a devenit frumoasă peste noapte,
dar se tratează, știe de acum că frumusețea adevărată vine din interior, dar că
te face să te simți mult mai bine faptul că la 40 de ani arăți ca la 20!
Știu și că pe
tema frumuseții s-a filozofat se filozofează și se va mai filozofa mult dar cel
mai important este ca tu să te simți în pielea ta, să te simți tu
frumoasă.
Fiecare femeie
are: FAREMEC-ul ei!