Pensiunea mea de vis

      Mi s-a pus pata! De ceva vreme mi s-a pus pata că vreau o pensiune. Și nu vreau orice pensiune, vreau ca cei care vor veni la pensiunea mea să se simtă ca acasă. Mi-am stors mintea, am schițat un plan, l-am copt, l-am răscopt și ced că în final va ieși ce mi-am propus.

Pentru că vreau o pensiune cu mansardă am căutat la infinit proiecte case, care desigur trebuia să aibe mansardă și să îmi și placă.

    Uh! Greu a mai fost. De idei nu duc lipsă, dar cănd începi să le asezi, când încerci să conturezi totul… devine foarte greu. Și apoi să nu mai vorbim de finisaje…

Ideea este că știu foarte bine ce îmi doresc pe parte de construcție, design interior, etc… Însă mă sperie puțin detaliile legale. De la achiziția terenului, eliberarea documentelor: autorizație de construcție, obținerea certificatului de urbanism…

  Cred că atunci când alegi să construiești casa și nu să o cumperi gata făcută, e ca și cum te-ai apuca să scrii o carte. De cele mai multe ori îi pui bazele, alegi subiectul, creezi povestea și abea la final îți dai seama că nu ai ales titlul, și atunci începe nebunia, o iei de la capăt, revizuiești până ajungi la ceea ce visai să fie.  (Aceasta este strict părerea mea, nu înseamnă că toată lumea gândește la fel).

  Așa se face că am început să îmi fac o schiță a ceea ce visam și apoi am adaptat-o la ceea ce îmi permit. Aș fi vrut o pensiune cu multe camere, cu spații mari de joacă pentru copii, cu parcare imensă, dar aș fi vrut și o piscină. Însă terenul nu îmi permite să le fac pe toate la dimensiunile dorite, așa că am renunțat la idea de pensiune imensă, și pentru că am găsit un proiect care mi-a plăcut am ales o căsuță drăguță parter + mansardă,

* foto: aia-proiect

care poate caza o familie cu 3-4 persoane lejer, sau la nevoie chiar mai multe. Aceasta îmbină într-un mod placut elemente tradiționale cu elemente moderne.

  La parter se găsește bucătăria cu spațiul pentru servit masa, livingul cu nelipsitul șemineu, birou, cămara, baia, o debara și garajul și mă gândesc și la o bibliotecă. La mansardă vor fi dormitoarele și băile, și o cameră pentru relaxare. În curte vreau multe flori frumoase, alei cu bancuțe și în partea din spate o piscină.

Voi avea nevoie de proiectul pentru obținerea autorizației de construcție. Din ce am citit nici acesta nu este chiar simplu pentru că am văzut că și acesta cuprinde trei capitole: Proiect Arhitectură Casă; Proiect Structură (Rezistență) Casă; Proiect instalații casă.

   Pe cât de important este să ai un editor bun atunci când scrii o carte, pe atât de important mi se pare să am un proiectant bun, care să mă îndrume și cu care să pot colabora pentru ca împreună să pot lua cele mai bune decizii, pentru a îmi vedea visul împlinit.

  Aș spune că mă doare mintea, când mă gândesc la toate detaliile, pentru că până acum am achiziționat doar terenul, trebuie să discut cu proiectantul, apoi mă gândesc cu emoții la obținerea autorizației de construcție, toate acele acte care trebuiesc la dosar: certificate de urbanism, avize și acorduri de la protecția mediului, și alte instituții. Ce să mai vorbes despre organizarea șantierului, stabilirea șefului de șantier. Și apoi după ”lupte seculare” începe sow-ul cu fundații, zidărie, acoperiș,  montarea tâmplăriei, termoizolarea și finisajele (care mie mi se par foarte importante), racordarea la utilități, și speialiști spun că la final se face recepția lucrării.

  Dar știți ceva? Cred că e bine ca fiecare să facă cee ace se pricepe mai bine, așa că după cum se poate observa din imagini, am găsit ceea ce căutam, mai sunt desigur detalii de discutat, dar partea bună este că voi avea o echipă care se va ocupa de tot ce ține de birocrație.

   Atunci când este vorba de a-mi împlini visurile îi voi allege mereu pe cei mai buni.

   De abea aștept să mă bălăcesc în piscină și să vă scriu următorul articol în care să vă povestesc cum a ieșit totul. De la obținerea aprobărilor, certificărilor până la detaliile de termoizolare, finisaj, design. Și dacă o să fie iarna voi scrie din fața șemineului, iar de va fi să fie vara prima parte o voi scrie din bibliotecă, iar a doua de la piscină. Și cu puțin noroc voi avea și primele impresii ale clienților. ;)

 Și de ce nu, o să vă invit la pensiunea mea!

* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!

O zi în satul pierdut

        O zi normală de Iunie 2012, cel puțin nu cred că s-a întâmplat ceva memorabil pentru omenire în acea zi. Doar pentru mine și d-l soț va rămâne cu siguranță o zi memorabilă. 

Hotărâserăm de comun acord ca în luna de miere să facem un tur al țării, în exterior am mai fost dar erau zone din țară pe unde nu fusesem niciodată (așa am descoperit locurile magice din Bucovina, liniștea de la mănăstirile din Nord... etc). 

Și precum Ștrumpfița am luat harta și am pornit la drum, fără o țintă anume, fără rezervări, unde ne ajungea seara acolo ne cazam și totul era fascinant, parcă eram în altă lume.

 Deși Ștrumpfii: Satul pierdut are lansarea doar pe 31 Martie 2017,

* foto: IntercomFilm

aș fi putut jura că am trăit oarecum împreună acea aventură,doar că la alte cote și dimensiuni. J

 Ne-am trezit normal, ca în oricare altă dimineață din luna de miere, când nu ești stresat de timp că trebuie să ajungi la servici, sau într-un alt loc anume. Am luat micul dejun, am împachetat și am pornit la drum.  

Setez harta Ștrumpfiței (GPS-ul), de la Satu Mare la Negrești, totul ar fi fost super ok, dacă Ioana (așa îi spunea soțul meu GPS-ului, din cauza vocii feminine, cred), nu s-ar fi tansformat în Gargamel.

   Nu știu nici azi, pe unde ne-a dus, știu doar căne-am trezit pe cele mai ciudate câmpuri, la un moment dat era doar drum de țară cu gropi și de jur împrejur doar câmp. La început a părut amuzant, doar că pe măsură ce înaintam aveam senzația că ne-am învârtit în cerc, doar o baltă imensăăă pe care nu aveai cum să o ocolești și nici de întors nu aveai cum fară să lovești mașina de ”bordurile” imense de pământ, făcute parcă special să păzească holdele ca nu cumva să fugă. Așa ne-am convins măcar că nu ne învârtiserăm în cerc.

  Mă încerca oarecum sentimentul că aș fi într-un film pentru copii, noi aventurierii, mlaștina care parcă de abea aștepta să ne înghită, și mașina care nu știa dacă să se transforme în calul lui Făt-Frumos și să își ia zborul, sau să-și scoată tacticoasă vâslele și să treacă lejer, sfidând băltoaca hidoasă. A trecut până la urmă, însă imaginația îmi juca întruna feste și nu mă puteam abține să nu mă înteb, cum ar fi dacă s-ar opri nașina în mijlocul bălții? Dacă ar fi trebuit să cobor acolo, și din băltoacă ar fi ieșit un monstru înfometat? Din fericire am trecut cu bine și după încă o porție de câmp, gropi și praf am ajuns la destinație. Nu știu dacă e chiar așa de frumos Negrești-ul, dar știu că atunci mi s-a părut a fi un colț de rai.

  Gargamel a dispărut ca prin minune ”Ioana” și-a reconfigurat traseul, iar noi am ajuns cu bine la destinație. 

   Acum suntem fericiți că am trăit o aventură pe cinste, pe care sa le-o povestim copiilor și de ce nu și nepoților. J

P.S: cu Ștrumpfii nu ne-am întâlnit pe câmp,dar cred că totuși ei ne-au dat o mână de ajutor să ieșim din mlaștină. ;) 

* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!

Creditează-ți visul

      În sfârșit visul meu prinde contur. În curând voi avea propria producție de parfumuri naturale, la care am visat atât de mult. Totul prinde contur, îmi mai trebuie materialele și mai sunt câteva detalii de pus la punct.

Atelierul meu este gata, aici se vor naște cele mai frumoase parfumuri naturale. Nu mai am nevoie decat de materialele de lucru, dar pentru asta am nevoie de un împrumut bancar. Economiile s-au epuizat iar eu vreau să încep cât mai repede. Dar presupun că ceasta nu va fi o problema, așa că mă trezesc de dimineață și plec la bancă să discut despre o soluție de creditare pentru a-mi rezolva rapid problema și pentru a putea începe cât mai repede producția.

    Aici însă surpriza, surprizelor:

-          Ne pare rău, dar nu îndepliniți condițiile, nu vă putem acorda un credit care să corespundă nevoilor d-voastră.

Totul se învârtea în jurul meu, nu îmi venea să cred. Dar nu e posibil, doar săptămâna trecută îmi spuseseră că mă ajută cu plăcere și azi... Nu, nu poate fi adevărat.

Am plecat de acolo la altă bancă, cu gândul că până la urmă trebuie să o rezolv cumva. Aici mi s-a spus că îmi trebuie garanții, că cel mai bine ar fi să mai aștept până voi mai crește puțin și cifrele mele vor arăta mai bine.

La fel mi s-a spus și la cealaltă bancă și deja obosită și enervantă am hotarât să plec acasă, să încerc să mai gândesc ceva sau să o las pur și simplu baltă.

A doua zi am luat-o de la capăt, căutări, întrebări... toți super amabili în a refuza politicos sau în a oferii tot felul de credite ”neprietenoase”. Pe lângă faptul că am făcut o droaie de dosare cu copii la documente și apoi completează o grămadă de cereri... și toate astea la final fără nici un rezultat.

   După două săptămâni de căutări, așteptări, visul meu începea să se destrame. Deja nu mai aveam chef să lupt... cu ce să lupt defapt, cu morile de vânt?

         Eram deja cu nervii la pământ, nu mai speram la nici-un ajutor financiar. Trecuseră câteva ore de când mă plimbam aiurea pe net și mă gândeam să ies în oraș la o cafea, poate îmi va veni vreo idee. Pe când închideam mulțimea de pagini deschise mi-a sărit în ochi cuvântul ”visează”, ei asta era prea de tot, eu tocmai mă pregăteam să renunț la visul meu și acest sitte vine și imi sare în ochi direct cu aceste cuvinte: ”visează...obține cu AVBS”

-          Ei bine, haide să vedem cum mă puteți voi ajuta să visez.

Și m-au ajutat, cu Creditul pentru Capitalul de Lucru. Am optat pentru varianta maximă (în Ron) fără garanție, nici nu aveam nevoie de mai mult. Perioada de rambursare este de până la 24 de luni, ceea ce mi se pare convenabil.

 Se pare că nu trebuie să renunț la visul meu, am obținut cu AVBS creditul care i-a pus visului meu aripi și l-a învățat să zboare. :)

* productie proprie ;) 

 * Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!