Stelele plecaseră demult
la culcare, luna se retrase și ea
într-un colț de cer neștiind parcă ce să facă, să mai rămână sau să plece...
Între timp își făcu apariția craiul
soare, parcă mai strălucitor ca niciodată, mai vesel și mai
frumos.
Era
începutul unei noi zile, începutul unei noi săptămâni...
Wooow, o nouă zi de luni? Dar lunea
nici iarba nu crește, nici
gâzele nu mai ies din culcuș...
Oh! Ce
greu e! Mă târăsc alene prin casă, ajung cu chiu cu vai la baie, apoi mă îmbrac că doar trebuie să ajung
rapid la birou. O echipă întreagă mă așteaptă să le spun ce au de făcut, ce planuri am pentru săptămâna în curs...
Dar aici
situatia este si mai de groaza, toată lumea
asteaptă cu fețe
prelungi, ochii bulbucați de
parca atunci le-ar fi căzut cerul
în cap și nu era nimeni să le ia de pe umeri povara.
Nu!!! E prea mult acest coșmar trebuie să înceteze și va înceta chiar acum!
Îmi chem secretara și convoc ședința de urgență.
-
Ne întâlnim La Fântîna, îi zic peste umăr.
-
Vreau să știu ce se întâmplă, vineri când am
plecat acasă totul părea în regulă, toți erați zâmbăreți și fericiți. Azi arătați toți de parcă v-ar fi
murit toți cei dragi și ați rămas
singuri pe lume.
-
A... nu, totul este în regulă! (sării
repede angajatul ”model”).
-
Suntem bine, mai adaugă o altă angajată, grijulie să nu mă enerveze. J
După o pauză apăsătoare de
câteva minute, se auzi o
voce pițigăiată:
-
Suntem ok, doar că nu ne-am
băut cafeaua... și se opri
brusc ca și un copilaș după ce face
o trăznaie și își așteaptă
pedeapsa.
-
Poftim? Asta e singura voastră problemă?
Am vrut să mai adaug ceva, dar nu reușeam să mă dezmeticesc. Nu își băuseră încă cafeaua... auzi, ce chestie.
-
Nu prea reușesc să înțeleg ce legătură are. Eu am băut
cafeaua de dimineață și nu văd cum ar
putea să mă înveselească sau să mă indispună
cafeaua...
-
Dacă nu vă supărați... și noi am
băut cafeaua, dar acasă. Și... și probabil că
dumneavoastră nu ați testat încă gustul divin al acestei cafele. (Spuse, din
nou, aceeași voce pițigăiată, care deja începuse să mă
enerveze.
Cum adică nu am testat, dar ce cafeaua mea nu e bună? Ei uite asta-mi mai lipsea să mă tragă angajații la răspundere și pentru
ce fel de cafea beau.
Am
încheiat scurt sedința și le-am spus să se întoarcă la ale lor. Am plecat și eu spre birou hotărătă să testez
cafeaua minune de la birou. Dar nu așa de față cu ei, că doar nu o să le dau
satisfacție.
Mă strecor tiptil până în sala de
ședințe, mă asgur că nu e
nimeni în preajmă și mă servesc cu o cafea.
-
Dacă nu ai
observat eu am deja cafea la birou, am venit să gust cafeaua voastră din curiozitate, asa că mai lasa-mă cu
combinațiile. Și apoi
cafeaua oricum conține apă.
-
Da, dar știți... apa previne deshidratarea produsă de cofeină., de
fapt eu am crezut că de aceea
ați pus apa și cafeaua
la un loc.
foto: lafantana.ro |
Deja
obosită de atâta sporovăială, și ca să nu mă mai streseze (grijulia mea angajată), mă așez comod în scaun și încep să sorb din cafeaua Perfectă.
O avalanșă de arome îmi încăntară papilele
gustative, parcă totul se
înviora în jurul meu și tot griul se transforma în cele mai frumoase
culori.
Să văd, care e
treaba cu o gură de
cafea, o gură de apă...
-Oooo, Da!
E combinația perfectă!
Ies pe
hol și strig în gura
mare: ȘEDINȚĂĂĂĂĂĂ!!!
După ce apare toată lumea,
cu ochii cât cepele, le spun lejer:
-
E, doar o pauză pentru
cafea! J A și... să fiu în locul vostru aș asculta sfatul lui Lilișor:
-
”o gură de apă, o gură de cafea!
așa îmi înseninez eu ziua!”
De acum
zilele de luni nu mai sunt deloc sumbre, chiar am început să ținem mici ședințe
La fântână și nu aruncăm bănuți ca să ne punem dorințe ci pentru a ne bucura
împreună de cel mai frumos și plăcut ”cuplu”.
* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.