Și marțienii mănâncă brânzică de la DELACO

      Ehe, bine că s-a terminat și petrecerea asta! Mă simt extenuată și de abea aștept să mă odihnesc. A fost totuși o petrecere reușită, îmi spun în timp ce mă îndrept agale spre cuibușorul meu. Nu mă așez bine pe pat că acesta se transformă într-un norișor mare și alb precum spuma laptelui, că așa nor nu a mai fost vreodată.

      Priveam, mută de uimire, cum nărăvașul meu pat (de acum cel mai pufos nor din cați au existat vreodata) se înalță semeț în văzduh. O priveliște de neimaginat îmi încănta privirile, jos totul părea magic, câmpuri verzi cu mii și mii de flori, lacuri cu ape curate și cristaline, iepurași pufoși care țopăiau fericiți pe pajiști. Parcă totul era desprins dintr-un basm.

Ajunși printre ceilalti nori stăteam și admiram minunăția de peisaj când de odată aud un sunet ciudat, pe norul meu se adunaseră o mulțime de omuleți mici, ciudați, care începuseră să-l mănânce cu nesaț... nu-mi venea să cred, dacă nu făceam ceva urgent aveam toate șansele să mă prăbușesc în gol, pentru că aceștia măncau din ce în ce mai repede.

* foto: Delaco

Cum îmi frământam eu mintea ce să fac ce soluții să găsesc, văd că se apropie o armată de pufoșenii condusă chiar de Toni Jr. În mintea mea se creea un scenariu dur de luptă, dar acesta nu făcu decât să le daruiască acestor mici omuleți străvezii o multime de cutii cu cea mai pufoasă, fină și catifelată cremă de brânzâ din cate au existat vreodată. Aceștia plecară grăbiți să-și împărtășească ”minunea” cu cei de pe planeta lor, declarându-se fani brânză pe vecie. Și rămase stabilit ca atunci când vor lichida stocurile să revină din nou pe terra, pentru a-și reface stocurile.

Dar ce zgomot se aude? Mă trezii deodată speriată, privind în jur să mai văd măcar unul din acei omuleți. Dar apoi mi-am dat seama că nu fusese decât un vis. Un vis atât de frumos încât hotărâi că acesta trebuie să continuie, Așa sa și întâmplat, pentru că de îndată ce adormi la loc totul luă o întorsătură nouă, neașteptată.

  Totul părea ciudat și schimbat, apoi mă ”trezii” luată pe sus de aceiași omuleți străvezii, la început nu înțelegeam ce vor, apoi mi-am dat seama că eram la ei acasă și că eram invitată la masă. Nu știu cum am ajuns acolo, dar știu că eram înconjurată de o mulțime de animăluțe pufoase, și pe masa încărcată cu bunătăți regina era nimeni alta decât pufoasa brânza Delaco.

  Nu m-am putut abține și i-am întrebat cum au reușit sâ ia atât de multă brânză, și mi-au spus că fiind cei mai infocați fani, au stat cu ochii pe promoții.

  Am savurat împreună pufoasa brânzică, și am constatat că pe lângă faptul că acea adiere pufoasa care este o încântare pentru papilele gusttive leagă și cele mai frumoase prietenii (poate pentru unii ciudate, dar sigur frumoase).

Delaco, răsfățul pufos al papilelor gustative.  

* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.