Pe 07.09.2016 îmi anunțam extaziată participarea la concursul de blogging Super Blog. A urmat apoi o călatorie frumoasă, cu entuziasm, emoții, uneori poate dezamăgiri pentru că deși știam că articolul meu nu fusese depunctat pentru felul slăbuț în care fusese scris și nici greșelile gramaticale nu erau problema majoră, ci cu totul alte motive.
Una peste alta, a fost o călătorie frumoasă pe care aș fi vrut să o duc la bun sfârșit. Viața însă ne oferă adeseori surprize și din păcate acestea nu sunt întotdeauna plăcute.
Ideea este că în urma unui deces în familie am fost nevoită sa renunț pentru o vreme la tot ce înseamnă blogging, totodata și la concursul Super Blog.
Sper că voi putea participa din nou în primăvară.
În final ce pot să spun, decât: Succes celor rămăși în competiție! Cei mai buni să câștige!
Afară e un ger de crapă pietrele, dar în căsuța mea e cald și
bine.
Îmi iau cana cu
ciocolată caldă și mă așez hotarâtă să văd un film bun. Și pentru că nu am
reușit să ajung pe 11 noiembrie 2016 să văd ”Arrival” mă gândesc să-l văd acum.
Dar ce se aude afară? Îmi iau repede halatul și ies în balcon. De
jos se aude vocea aproape sugrumată a unui coleg de muncă:
- Vino! avem
nevoie urgentă de tine.
- Să vin? Unde să
vin, e aproape miezul nopții. Nu știu ce ai pățit, dar cu siguranță poate aștepta
până mâine.
- Nuuu! E urgent!
Îmbracă-te și coboară. ACUM!
Mă întorc amețită
în cameră și încerc să mă adun, totul e atât de ciudat. Bine măcar că cei de laintercomfilmau fost atât de drăguți să postezetrailer-ulpe net. Poate o să văd cândva și
filmul. Acum de abea reușesc să pun ceva pe mine, nu știu prea bine ce și cobor
rapid jos.
- E o
situație de urgență, nu te-am fi deranjat, dar dacă e cineva care să mai poată
face ceva aceea esti tu.
- Stai, ușurel, nu
înțeleg nimic. De fapt ce se întâmplă? V-au răpit cumva extratereștri și v-au
spălat creierele? Că altfel nu-mi explic toată zarva asta.
- De fapt,
Da!Adică nu. Nu ne-au răpit, dar sunt aici. Trebuie să vezi asta!
- La nici cinci
minute de mers pe jos parcă ajunsesem într-o altă lume. Parcă cerul se coborâse
pe pământ. La orizont nu se vedea nimic. Deși era noapte lumina era mai
puternică decât în miezul zilei și oriunde privea-i era plin de nave venite
parcă dintr-o altă lume, din alt timp și spațiu. La început am crezut că era o
farsă, că eram la camera ascunsă și cineva și-a făcut serios datoria în ceea ce
privea efectele speciale.
Dar în scurt
timp aveam să constat că nu era nici o farsă. Ei erau chiar aici, la noi acasă.
Și deși se încercase din greu să se stabilească o legătură, să se găsescă o
cale de comunicare, până în momentul de față nimeni nu știa nimic. Tare mi-aș
fi dorit să o am pe Amy Adams
alături, sigur s-ar fi descurcat mai bine, dar din păcate eram
doar eu și o mulțime de oameni care sperau că pot face ceva.
- Și când s-a
întâmplat asta? Ce măsuri s-au luat? A încercat cineva să comunice cu ei? Sunt
doar aici în zona noastră sau peste tot pe terra?
- Hei! oprește-te.
Ai pus o grămadă de întrebări în nici zece secunde. Nu știm nici noi cine sunt,
de unde vin, am încercat să-i contactăm dar fără rezultat. Din câte se știe
sunt doar aici în zona noastră, dar sunt destui și încă nu știm ce gânduri au.
De aceea avem nevoie de tine, ști o grămadă de dialecte, ai restaurat o mulțime
de scrieri din antichitate. Poate e ceva ce te va ajuta.
Simțeam cum cerul
apasă tot mai greu asupra pământului, mi-aș fi dorit în acele momente să văd
acele nave cum se ridică și pleacă de unde au venit. Dar din câte se putea
observa nu aveau de gând să plece.
Continuam să
privesc undeva în zare, căutând parcă cu disperare linia orizontului. Nu aveam
nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să abordez acești ”musafiri” total
nedoriți. Totul se rostogolea în capul meu, parcă trăiam un coșmar și nu
reușeam să mă trezesc. Să mă trezesc? Asta era! Cel mai probabil nu va
funcționa, dar merita să încerc.
De curând mă apucase-m să scriu un limbaj NART, pe care aș putea spune că l-am auzit undeva, dar nu știam precis unde, mă gândeam că poate îmi rămăsese întipărit în minte de undeva din nenumăratele mele expediții. Ideea este că reușise-m să-l termin de scris, dar încă nu reușisem să-l transpun în sunet.
Le-am spus ideea mea șefilor și reprezentanților guvernului. În scurt timp mă trezesc că mă bate cineva pe umăr și îmi spune:
- Mă scuzați, McGaret mă numesc. Mă ocup de transpunerea anumitor dialecte din forma scrisă în forma vorbită, am auzit cu ce vă cofruntați și m-am gândit că poate pot să vă fiu de ajutor.
Nu prea mă încântă să colaborez cu străinii, dar acum e o situație de urgență, așa că accept și începem să transformăm dialectul NART, până acum doar scris în sunete. E drept fonic suna ciudat, dar se pare că funcționa au început să iese unul câte unul afară. Nu erau deloc înspăimântători, dimpotrivă erau chiar simpatici.
Și cel mai important era că ne puteam înțelege. Mi-au spus că veniseră la o nuntă pe terra, dar crezuseră că s-au rătăcit, până când ne-au auzit vorbindu-le în dialectul lor. Atunci îmi amintisem că în extranebunia mea cu acest dialect lansase-m la întâmplare o invitație, doar așa să văd dacă găsesc pe cineva să-l înțeleagă. Și după cum se poate vedea găsise-m.
Doar că întârziase-ră câțiva anișori.
Dar asta nu ne-a împiedicat să facem un mega party. Și credeti-mă chiar știu să se distreze.
Și îmi voi aminti mereu cu plăcere dansul de rămas bun cu liderul lor, care era fie un zeu, fie cea mai minunată ființă extraterestră.
În ultimul timp viața mea a devenit un haos. Așa cum am mai spus,
job, copii, alte cerințe, părinți bolnavi, copii răciți, etc.
Se poate așadar
înțelege cât timp am pentru a mă hrănii sănatos. De multe ori săream peste
micul dejun si-l luam împreună cu prânzul pe la ora 16.
Așa am reușit
performanța să ajung la 48 de kg. Și cu o mulțime de cunoștințe, prieteni care
mă întreabă dacă vreau să devin invizibilă.
Deși am o
viață foarte agitată aproape haotică aș putea spune că mă ajută faptul că m-am
întors la job. Așa am început să caut idei de mic dejun care să nu mă țină
ocupată prea mult. Și pentru că îmi plac foarte mult cerealele foarte mult, am
luatcerealecu
grâu și miere.
Ce mi se pare cel
mai ciudat este faptul că până la masa de prânz mi se face foame, asta în
condițiile în care înainte mâncam când îmi aduceam aminte. :) Acum aș mânca în continu dulciuri, ador dulciurile. Și dacă tot mă străduiesc să-mi schimb stilul haotic de viață, am zis să-mi aleg cu mai multă grijă și dulciurile.
Mă declar îndrăgostită debiscuiții integrali
de la gullon. Și se pare că și la copii le plac foarte mult. Cred ca vinovate
sunt cerealele și fructele care combinate dau o aromă deosebită. o gustare
super sănătoasă și un adevărat răsfaț pentru papilele gustative.
Și pentru că am început să gătesc d-l soț mi-a făcut cadou ”sarea-n bucate”. Îmi place gustul măncării, de fapt până acum nici nu mi-am dat seama că nu toată sarea dă gust bun mâncării, sau că sarea poate diferii atât de mult. Pentru mine era sare fină sau sare grunjoasă acum însă sunt fascinată de sarea roz de Himalaya (fină), e super. Pe mine m-a convins. Acum nu mă înțelegeți greșit, nu am pretenții de bucătar, și faptul că îmi place cum se comportă această sare atunci când gătesc nu înseamnă că dacă călesc ceapa până e semi-carbon, am gătit o mâncare sănătoasă. Sunt ulte detalii, se poate dezbate mult pe această temă.
Nu aș fi în măsură nici să vă dau sfaturi de nutriție sau să vă propun meniul zilei, dar pot să spun cu certitudine că se poate să-ți schimbi stilul haotic de viață, trebuie doar să ai voință de restul se ocupă Sano Vita!
Aici găsești enrgizante, baze pentru gătit, gustări sănătoase, dulciuri care pot fi date și celor mici, o grămadă de produse sănătoase.
Vă recomand să preveniți răceala cu un tratament aparent banal, dar pe mine m-a ajutat enorm în timpul sarcinii când nu aveam voie să iau medicamente și mai apoi am constatat că dacă nu am răcit nu am de ce să iau medicamente doar ca să previn (asta nu înseamnă că vă recomand să nu mergeți la medic, nu, ideea este că de cele mai multe ori unele lucruri pot fi evitate). Mierea este cel mai sănătos remediu pe care eu îl știam împotriva tusei, ei bine mierea combinată cu sâmburi de nucă și sucul de lămâie pentru mine au fost cel mai bun remediu anti-răceală. Am trecut cu bine peste o iarnă destul de capricioasă și da nu m-am răcit. Doar că în fiecare dimineață luam miere cu nucă și lămâie.
Stilul de viață sănătos nu trebuie sa fie un clișeu, acesta se poate învăța și cu puțină autoeducație se poate implementa ca fiind viața de zi cu zi.
