O zi în satul pierdut

        O zi normală de Iunie 2012, cel puțin nu cred că s-a întâmplat ceva memorabil pentru omenire în acea zi. Doar pentru mine și d-l soț va rămâne cu siguranță o zi memorabilă. 

Hotărâserăm de comun acord ca în luna de miere să facem un tur al țării, în exterior am mai fost dar erau zone din țară pe unde nu fusesem niciodată (așa am descoperit locurile magice din Bucovina, liniștea de la mănăstirile din Nord... etc). 

Și precum Ștrumpfița am luat harta și am pornit la drum, fără o țintă anume, fără rezervări, unde ne ajungea seara acolo ne cazam și totul era fascinant, parcă eram în altă lume.

 Deși Ștrumpfii: Satul pierdut are lansarea doar pe 31 Martie 2017,

* foto: IntercomFilm

aș fi putut jura că am trăit oarecum împreună acea aventură,doar că la alte cote și dimensiuni. J

 Ne-am trezit normal, ca în oricare altă dimineață din luna de miere, când nu ești stresat de timp că trebuie să ajungi la servici, sau într-un alt loc anume. Am luat micul dejun, am împachetat și am pornit la drum.  

Setez harta Ștrumpfiței (GPS-ul), de la Satu Mare la Negrești, totul ar fi fost super ok, dacă Ioana (așa îi spunea soțul meu GPS-ului, din cauza vocii feminine, cred), nu s-ar fi tansformat în Gargamel.

   Nu știu nici azi, pe unde ne-a dus, știu doar căne-am trezit pe cele mai ciudate câmpuri, la un moment dat era doar drum de țară cu gropi și de jur împrejur doar câmp. La început a părut amuzant, doar că pe măsură ce înaintam aveam senzația că ne-am învârtit în cerc, doar o baltă imensăăă pe care nu aveai cum să o ocolești și nici de întors nu aveai cum fară să lovești mașina de ”bordurile” imense de pământ, făcute parcă special să păzească holdele ca nu cumva să fugă. Așa ne-am convins măcar că nu ne învârtiserăm în cerc.

  Mă încerca oarecum sentimentul că aș fi într-un film pentru copii, noi aventurierii, mlaștina care parcă de abea aștepta să ne înghită, și mașina care nu știa dacă să se transforme în calul lui Făt-Frumos și să își ia zborul, sau să-și scoată tacticoasă vâslele și să treacă lejer, sfidând băltoaca hidoasă. A trecut până la urmă, însă imaginația îmi juca întruna feste și nu mă puteam abține să nu mă înteb, cum ar fi dacă s-ar opri nașina în mijlocul bălții? Dacă ar fi trebuit să cobor acolo, și din băltoacă ar fi ieșit un monstru înfometat? Din fericire am trecut cu bine și după încă o porție de câmp, gropi și praf am ajuns la destinație. Nu știu dacă e chiar așa de frumos Negrești-ul, dar știu că atunci mi s-a părut a fi un colț de rai.

  Gargamel a dispărut ca prin minune ”Ioana” și-a reconfigurat traseul, iar noi am ajuns cu bine la destinație. 

   Acum suntem fericiți că am trăit o aventură pe cinste, pe care sa le-o povestim copiilor și de ce nu și nepoților. J

P.S: cu Ștrumpfii nu ne-am întâlnit pe câmp,dar cred că totuși ei ne-au dat o mână de ajutor să ieșim din mlaștină. ;) 

* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!

Creditează-ți visul

      În sfârșit visul meu prinde contur. În curând voi avea propria producție de parfumuri naturale, la care am visat atât de mult. Totul prinde contur, îmi mai trebuie materialele și mai sunt câteva detalii de pus la punct.

Atelierul meu este gata, aici se vor naște cele mai frumoase parfumuri naturale. Nu mai am nevoie decat de materialele de lucru, dar pentru asta am nevoie de un împrumut bancar. Economiile s-au epuizat iar eu vreau să încep cât mai repede. Dar presupun că ceasta nu va fi o problema, așa că mă trezesc de dimineață și plec la bancă să discut despre o soluție de creditare pentru a-mi rezolva rapid problema și pentru a putea începe cât mai repede producția.

    Aici însă surpriza, surprizelor:

-          Ne pare rău, dar nu îndepliniți condițiile, nu vă putem acorda un credit care să corespundă nevoilor d-voastră.

Totul se învârtea în jurul meu, nu îmi venea să cred. Dar nu e posibil, doar săptămâna trecută îmi spuseseră că mă ajută cu plăcere și azi... Nu, nu poate fi adevărat.

Am plecat de acolo la altă bancă, cu gândul că până la urmă trebuie să o rezolv cumva. Aici mi s-a spus că îmi trebuie garanții, că cel mai bine ar fi să mai aștept până voi mai crește puțin și cifrele mele vor arăta mai bine.

La fel mi s-a spus și la cealaltă bancă și deja obosită și enervantă am hotarât să plec acasă, să încerc să mai gândesc ceva sau să o las pur și simplu baltă.

A doua zi am luat-o de la capăt, căutări, întrebări... toți super amabili în a refuza politicos sau în a oferii tot felul de credite ”neprietenoase”. Pe lângă faptul că am făcut o droaie de dosare cu copii la documente și apoi completează o grămadă de cereri... și toate astea la final fără nici un rezultat.

   După două săptămâni de căutări, așteptări, visul meu începea să se destrame. Deja nu mai aveam chef să lupt... cu ce să lupt defapt, cu morile de vânt?

         Eram deja cu nervii la pământ, nu mai speram la nici-un ajutor financiar. Trecuseră câteva ore de când mă plimbam aiurea pe net și mă gândeam să ies în oraș la o cafea, poate îmi va veni vreo idee. Pe când închideam mulțimea de pagini deschise mi-a sărit în ochi cuvântul ”visează”, ei asta era prea de tot, eu tocmai mă pregăteam să renunț la visul meu și acest sitte vine și imi sare în ochi direct cu aceste cuvinte: ”visează...obține cu AVBS”

-          Ei bine, haide să vedem cum mă puteți voi ajuta să visez.

Și m-au ajutat, cu Creditul pentru Capitalul de Lucru. Am optat pentru varianta maximă (în Ron) fără garanție, nici nu aveam nevoie de mai mult. Perioada de rambursare este de până la 24 de luni, ceea ce mi se pare convenabil.

 Se pare că nu trebuie să renunț la visul meu, am obținut cu AVBS creditul care i-a pus visului meu aripi și l-a învățat să zboare. :)

* productie proprie ;) 

 * Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!

Să vină vacanțaaaa :)

      Au fost așa frumoase zilele acestea, atât de mult soare, florile au început să înflorească, încep să iese gâzele, miroase a iarbă proaspătă… miroase a Primăvară. E atâta frumusețe în jur încât am început să visez cu ochii larg deschiși.

   E mult prea multă agitație… serviciul e servici te supra-solicită, oricât de lejer ar fi tot la job ești și tot trebuie să îți duci la bun sfârșit îndatoririle. Apoi acasă… acasă e cel mai bine, dar și acolo e de lucru, mai vine week-end-ul și te gândești ce bine o să fie, cum o să te relaxezi, dar constați că planurile ți-au ieșit taman pe dos. J

  Ei bine aici mă regăsesc. Am o viață agitată, cel mai probabil ca marea majoritate dintre voi. Dar am și un atuu, visez J, da visez cu ochii deschiși, îmi planific concediul mult visat și cu gândul la el îmi continui activitățile zilnice.

*foto: hotelaurora.ro

 In puținul timp liber ce îl am mă visez cu ai mei în concediu. O seară frumoasă de sfârșit de Iunie, început de Iulie, o plajă, soțul și copii și iată tabloul perfect.

-           Anul acesta mergem la mare, îmi anunț cu entuziasm soțul.

-          Bine, mergem, dar avem nevoie de un plan, trebuie să discutăm detalii.

-          Ce atâtea planuri? Ce atâtea detalii? Am găsit locul perfect. Imaginează-ți: hotel cu piscină! Micul dejun este gratuit pentru copii sub 5 ani (bufet suedez). Au loc de joaca pentru copii, accesul la piscină este gratuit, restaurant propriu, și cel mai tare: dacă nu ai chef să stai la piscină poti merge la plajă, pentru că aceasta este la doar 25 de metri distanță (de hotel).

Imaginează-ți o după-amiază relaxantă la piscină în timp ce copii se joacă liniștiți

*foto: hotelaurora.ro 

și în siguranță, apoi a doua zi am putea să ne trezim să vedem răsăritul, să mergem la plajă, baie, fiind atât de aproape nu avem de ce să ne facem probleme. Și știii, la cât de mare și spațios e patul copii pot să doarmă cu noi, deși putem opta și pentu pat suplimentar...

Vezi? Ți-am spus că am găsit locul perfect?

-          Da, dar ai uitat un mic detaliu. Mașina o parcăm pe balcon? Sau direct pe plajă?

-          Ei uite am uitat să menționez, hotelul are parcare cu o 150 de locuri, deci avem și loc de parcare. ;)  

-          Deci, ce zici? Mergem la Hotel Aurora Mamaia?

-          Mamaia, zici? Dar la Mamaia e scump!

-          Păi de fapt nu e deloc scump, dar ca să te convingi intri pe sitte și completezi un formular pentru a primii oferta de la hotel.

-          Ei bine, ce să zic. Văd că te-ai gândit la toate. Asta înseamnă că la sfârșit de iulie mergem la mare.

-          Yupiiii, mă apuc să împachetez!

-          Bine, dar vezi câ suntem de abea în Martie. O să ai timp să faci bagajele de câteva ori până atunci. ;)

-   Stai, am uitat să îți spun că vreau să stăm o săptămână, știi tu... un week-end e prea puțin, e ca și cum aș pleca să am de unde mă întoarce. Ești de acord, nu-i așa? J

 Aceasta va fi vacanța perfectăăă! 

                             

* Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!