În așteptarea Crăciunului
"Adulţii nu-şi cunosc semenii decât pe bucăţele şi fragmente prost asamblate, prost iluminate de o lumină dubioasă. Dar copilul vede totul într-o lumină absolută. Pentru el, sunt la fel de evidenţi şi zmeul, şi Frumoasa din Pădurea Adormită. El trăieşte într-un univers al certitudinii.Leon Werth
 |
| * sursa: raobooks.com |
Mhm, încet încet pleacă și toamna și o să vină iarna geroasă.
:)
E ciudat că deși
m-am născut iarna și am reușit să-i organizez revelionul mamei la spital, tot
nu pot spune despre iarnă că ar fi anotimpul meu preferat.
Dar trebuie să recunosc că îmi plăceau enorm vacanțele când veneam acasă și aveam zile când stăteam
tolănită în pat cu câte o carte în brațe și nu o lăsam până nu o terminam de
citit. Deseori adormeam înspre dimineață când ceilalți se trezeau.
Ador să citesc, din păcate acum timpul nu îmi este cel mai bun prieten, însă mai reușesc să mă furișez și acum într-un colț al meu cu cartea mea.
Aștept cu nerăbdare Crăciunul, îmi plac în general Sărbătorile, dar Crăciunul are ceva aparte... Și cel mai mult îmi place saptămâna dintre Crăciun și Anul Nou. Atunci când pot să-mi aleg o carte să mă tolănesc în ”bârlogul” meu să mă las înconjurată de aroma ciocolatei calde (obligatoriu cu scorțișoară), și să mă las purtată pe aripile imaginației în povestea pe care o citesc.
Am citit și răscitit ”Micul Prinț” Antoine de Saint-Exupery, și știți ce? O să-l mai citesc, și vi-l recomand și vouă, dacă vreți îl găsiți la editura RAO, la secțiunea: Rao Clasic (clasici contemporani).
Și pentru că odată ce am terminat de citit o carte îmi doresc cu ardoare să citesc alta, voi trece la alt domeniu de data aceasta un thriller și o să citesc: ”Soția tăcută”, aceasta o puteți lua de la secțiunea: Rao Thriller.
”Este începutul lui septembrie. Jodi Brett e în bucătărie, pregătind cina. Graţie planului deschis al apartamentului, poate vedea bine de-a lungul camerei de zi, până la ferestrele orientate spre răsărit, şi dincolo de ele, spre peisajul dominat de lac şi de cer, învăluit de lumina înserării într-o nuanţă de albastru uniform. O dungă subţire, de un albastru mai închis – orizontul – pare să se afle foarte aproape, la îndemână, gata s-o atingi. Îi place arcul acesta de cerc net trasat şi senzaţia pe care i-o dă, de a fi înconjurată. Sentimentul restrângerii, al închiderii, este cel care o încântă cel mai mult cu privire la viaţa ei aici, în cuibul de la etajul douăzeci şi şapte. La vârsta de patruzeci şi cinci de ani, Jodi se consideră încă o femeie tânără. Nu stă cu privirea aţintită mereu spre viitor, ci trăieşte deplin momentul, concentrată asupra existenţei de fiecare zi.”
Și pentru că vreau să revin în forță la muncă o să-mi închei mini-vacanța cu ceva mai tineresc, efervescent, plin de viață. Da, și acum probabil o să fie câteva persoane care vor spune: ”Zori de zi” - plin de viață? Din punctul meu de vedere și a altor câteva mii de persoane DA!, e plin de viață, de adrenalină și chiar suspans, mie imi place. ;)
Cartea o găsiți la secțiunea: Ficțiune Tineri.
Aștept cu nerăbdare Crăciunul, îmi plac în general Sărbătorile, dar Crăciunul are ceva aparte... Și cel mai mult îmi place saptămâna dintre Crăciun și Anul Nou. Atunci când pot să-mi aleg o carte să mă tolănesc în ”bârlogul” meu să mă las înconjurată de aroma ciocolatei calde (obligatoriu cu scorțișoară), și să mă las purtată pe aripile imaginației în povestea pe care o citesc.
Am citit și răscitit ”Micul Prinț” Antoine de Saint-Exupery, și știți ce? O să-l mai citesc, și vi-l recomand și vouă, dacă vreți îl găsiți la editura RAO, la secțiunea: Rao Clasic (clasici contemporani).
"Nu cunoşti decât lucrurile pe care
le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.
Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de
prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”
Nu știu voi cum sunteți, dar eu mă simt din nou copil atunci cănd parcurg paginile acestei cărți.  |
| * sursa: raobooks.com |
Și pentru că odată ce am terminat de citit o carte îmi doresc cu ardoare să citesc alta, voi trece la alt domeniu de data aceasta un thriller și o să citesc: ”Soția tăcută”, aceasta o puteți lua de la secțiunea: Rao Thriller.
”Este începutul lui septembrie. Jodi Brett e în bucătărie, pregătind cina. Graţie planului deschis al apartamentului, poate vedea bine de-a lungul camerei de zi, până la ferestrele orientate spre răsărit, şi dincolo de ele, spre peisajul dominat de lac şi de cer, învăluit de lumina înserării într-o nuanţă de albastru uniform. O dungă subţire, de un albastru mai închis – orizontul – pare să se afle foarte aproape, la îndemână, gata s-o atingi. Îi place arcul acesta de cerc net trasat şi senzaţia pe care i-o dă, de a fi înconjurată. Sentimentul restrângerii, al închiderii, este cel care o încântă cel mai mult cu privire la viaţa ei aici, în cuibul de la etajul douăzeci şi şapte. La vârsta de patruzeci şi cinci de ani, Jodi se consideră încă o femeie tânără. Nu stă cu privirea aţintită mereu spre viitor, ci trăieşte deplin momentul, concentrată asupra existenţei de fiecare zi.”
 | |
|
Cartea o găsiți la secțiunea: Ficțiune Tineri.
 | |
|
”-Bella! A soptit socat Edward. Stiam atunci ca merge, asa ca m-am
concentrat si mai tare, cautand anumite amintiri pe care le pastrasem pentru
acest moment, lasandu-le sa imi inunde mintea si speram ca si pe a lui. Unele
amintiri nu erau clare – amintiri umane intunecate, vazute prin ochii slabi si
auzite prin acele urechi slabe: prima data cand i-am vazut fata ... felul in
care m-am simtit cand m-a tine in poiana ... sunetul vocii lui prin faldurile
constiintei pe care o mai aveam cand m-a salvat de James ... fata lui
asteptandu-ma sub bolta de flori ca sa se insoare cu mine... fiecar emoment
pretios de pe insula... mainile lui reci care atingeau bebelusul prin pielea
mea... Si amintirile clare, perfecte: fata lui cand i-am vazut fata prima oara
cand am deschis ochii la viata mea noua, la nesfarsitul apus al eternitatii...
acel prim sarut.. prima noapte...”
Vă încurajez să citiți, chiar și atunci când ”nu am timp” este expresia care vă definește, până la urmă timpul ni-l facem și de cele mai multe ori folosim această expresie drept scuză. :) Nici eu nu am timp. Am doi copii mici, un soț ocupat, un job destul de solicitant, nopți albe fără număr, dar cititul mă relaxează, mă ajută sa-mi dezvolt vocabularul, mă ajută de multe ori să evadez mai ales atunci când rutina și plafonarea încearcă să mă acapareze cu totul.
Poate tu nu ai simțit asta citind articolul meu, nici nu trebuie, tu trebuie doar să citești ceea ce îți place ție. Și la Rao ai nenumărate titluri, categorii din care este imposibil sa nu îți placă ceva.
La noi toată familia citește, chiar dacă sunt băieți. Nu am reușit să înțeleg niciodată de ce în țărișoara noastră a fi băiat este o scuză să nu-ți placă cititul, să nu trebuiască să citești...
Cred că am fi un popor mult mai educat dacă am citi mai mult și am înjura mai puțin, sau am bea mai puțin, și exemplele pot continua. Dar acesta este doar punctul meu de vedere, așa că va fi tratat ca atare.
Pentru voi cei cărora vă place să citiți, vă doresc lecturare plăcută!
*Articol scris pentru SuperBlog 2016!”
