Ehe, bine că s-a terminat și petrecerea asta! Mă simt extenuată și de
abea aștept să mă odihnesc. A fost totuși o petrecere reușită, îmi spun în timp ce mă îndrept
agale spre cuibușorul
meu. Nu mă așez bine pe pat că acesta se transformă într-un
norișor mare și
alb precum spuma laptelui, că așa nor nu a mai fost vreodată.
Priveam, mută de uimire, cum nărăvașul meu pat (de acum cel mai pufos nor din cați au
existat vreodata) se înalță semeț în văzduh. O priveliște de neimaginat îmi încănta privirile, jos totul părea magic, câmpuri verzi cu mii și mii de flori, lacuri cu ape curate și cristaline, iepurași pufoși care țopăiau
fericiți pe pajiști.
Parcă totul era desprins dintr-un basm.
Ajunși
printre ceilalti nori stăteam
și admiram minunăția de peisaj când de odată aud un sunet ciudat, pe norul meu se
adunaseră o mulțime
de omuleți mici, ciudați, care începuseră să-l mănânce cu nesaț... nu-mi venea să cred, dacă nu
făceam ceva urgent aveam toate șansele să mă prăbușesc în
gol, pentru că aceștia măncau
din ce în ce mai repede.
 |
| * foto: Delaco |
Cum îmi frământam eu mintea ce să fac ce soluții să găsesc, văd că se apropie o armată de pufoșenii
condusă chiar de Toni Jr. În mintea mea se creea un
scenariu dur de luptă,
dar acesta nu făcu
decât să le daruiască acestor mici omuleți străvezii
o multime de cutii cu cea mai pufoasă,
fină și
catifelată cremă de brânzâ din
cate au existat vreodată. Aceștia plecară grăbiți să-și
împărtășească ”minunea” cu cei de pe planeta lor,
declarându-se fani brânză pe vecie. Și rămase
stabilit ca atunci când vor lichida stocurile să
revină din nou pe terra, pentru a-și reface stocurile.
Dar ce zgomot se aude? Mă
trezii deodată speriată, privind în jur să mai
văd măcar
unul din acei omuleți.
Dar apoi mi-am dat seama că nu
fusese decât un
vis. Un vis atât de frumos încât hotărâi că acesta trebuie să continuie, Așa sa și
întâmplat, pentru că de îndată ce adormi la loc totul luă o întorsătură nouă,
neașteptată.
Totul părea ciudat și schimbat, apoi mă ”trezii” luată pe
sus de aceiași omuleți străvezii, la început nu înțelegeam ce vor, apoi mi-am
dat seama că eram la ei acasă și că eram invitată la masă. Nu știu cum am ajuns
acolo, dar știu că eram înconjurată de o mulțime de animăluțe pufoase, și pe
masa încărcată cu bunătăți regina era nimeni alta decât pufoasa brânza Delaco.
Nu m-am putut abține și i-am întrebat cum au reușit sâ ia
atât de multă brânză, și mi-au spus că fiind cei mai infocați fani, au stat cu
ochii pe promoții.
Am savurat împreună pufoasa brânzică, și am constatat că
pe lângă faptul că acea adiere pufoasa care este o încântare pentru papilele
gusttive leagă și cele mai frumoase prietenii (poate pentru unii ciudate, dar
sigur frumoase).
Delaco, răsfățul pufos al papilelor
gustative.
